Primele semne ale unei derive violente nu apar, de regulă, sub forma unor comportamente spectaculoase sau ușor de recunoscut. Ele se văd mai degrabă în schimbări de dispoziție, izolare socială, iritabilitate constantă, conflicte repetate, dificultăți de control al furiei, sentiment persistent de umilință sau respingere și o acumulare de frustrări care nu mai găsesc ieșire. Violența extremă la adolescenți nu apare dintr-o singură cauză și nici nu poate fi explicată prin etichete simple. Atunci când un adolescent își agresează grav colegii sau ajunge să comită o crimă, psihologii încearcă să înțeleagă ce anume a dus la prăbușirea mecanismelor de autocontrol, ce l-a făcut să nu mai poată opri comportamentul, să nu mai ceară ajutor ori să nu mai țină cont de consecințe.
Din punct de vedere biologic, adolescența este o perioadă de dezechilibru între sistemele cerebrale care generează emoții intense și reacții rapide și cele care se ocupă de control, planificare și evaluarea riscurilor. Zonele responsabile de impulsivitate și reacții emoționale puternice se activează mai ușor, în timp ce regiunile care ajută la frânarea comportamentelor periculoase sunt încă în proces de maturizare. Acest lucru explică de ce unii tineri pot lua decizii disproporționate în momente de furie, rușine sau panică.
» Citește continuarea pe pagina autorului
