Specifice satelor săsești și secuiești din sud-estul Transilvaniei, construite între secolele 13-16, bisericile fortificate sunt o comoară turistică a zonei, din păcate, slab exploatată. O propunere de ieșire din oraș, într-o excursie de week-end este propusă de Turnul Sfatului.
Fiecare cetate are propria istorie, propria poveste, iar fiecare comunitate a țesut în istoria de aproape de o mie de ani tot felul de povești și legende care așteaptă să fie redescoperite și rostogolite mai departe, din vorbă în vorbă, peste altă mie de ani.
De vizitat este și Șeica Mică, deși numele nu pare să i se potrivească câtuşi de puţin satului: localitatea era considerată deja din secolul al XV-lea ca fiind cea mai mare comună a Scaunului Şeica.
Conform legendelor, locul a fost vizitat şi de mari personalităţi. Se spune că în timpuri îndepărtate, pe când apostolii Luca şi Pavel cutreierau ţara, aceştia ar fi poposit şi la o ogradă din Şeica Mică.
Gazda primitoare le oferă înalţilor oaspeţi cele mai bune bucate: mămăligă cu smântână. Vrăjiţi de aroma caldă şi delicioasă, musafirii se interesează de numele mâncării. Amfitrioana răspunde că încă nu i s-a găsit o denumire, iar musafirii entuziasmaţi propun ca aceasta să fie numită „Paul-Lukas“ (germ.
» Citește continuarea pe pagina autorului