Analiză Le Monde, preluată de Rador:
În 1921, Franța și Polonia au semnat un tratat prin care ambele părți au convenit să își ofere asistență reciprocă în caz de atac. Deși aceste angajamente au fost reafirmate în mai multe rânduri, în special în mai 1939, câteva luni mai târziu, în septembrie 1939, Franța s-a mulțumit să declare oficial război Germaniei după ce aceasta a atacat Polonia, potrivit Rador Radio România.
Ar putea fi oare cele paisprezece pagini ale noului tratat de cooperare și prietenie consolidată dintre cele două țări, cunoscut și sub numele de Tratatul de la Nancy și semnat pe 9 mai, mai valoroase? Totul sugerează că da; însă există și „dar”.
Astăzi, Polonia și Franța sunt unite de convingerea că Uniunea Europeană este o formă politică sensibilă, adică este mai bine să rezolve conflictele dintre țările europene în sălile Bruxellesului și Luxemburgului decât pe câmpurile de luptă. În plus, alte instituții europene, cum ar fi piața unică și competențele partajate (în special în politica comercială), sunt considerate atuuri în fața acțiunilor președinților american sau chinez.
Astfel, atât Polonia, cât și Franța obțin beneficii imense de pe urma apartenenței lor la acest sistem.
» Citește continuarea pe pagina autorului