NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Monden

Interviu cu KAIRA: ”Crede ca un nebun în visul tău și luptă să faci ce-ți place!” (VIDEO)

„Pe aripi de vânt” a fredonat o țară întreagă, frenetic, atunci când, pășcăneanca Kaira a lansat melodia cu același nume, alături de Delia. Municipiul Pașcani are valori, asta o putem afirma oricând, la orice oră.

FFie că vorbim de mici genii, artiști, profesori, antreprenori sau medici pentru trup, dar și suflet (psihologi), cei care părăsesc acest spațiu geografic reușesc să facă cinste locului natal și să se întoarcă în el, ori de câte ori este posibil.

Astăzi, o cunoaștem mai de aproape pe Kaira. Tânăra cu ochii mari și frumoși care jonglează stilurile muzicale cu ușurință. Este o combinaţie de tinereţe, exuberanţă, ambiţie şi talent.

A ajuns în top, fiind difuzată de radiourile mari din România, a colindat țara în lung și-n lat, a cunoscut artiști mari alături de care a cântat și niciodată nu a uitat să imortalizeze o vizită în Pașcani, în orașul în care a copilărit. Aici se simte acasă, aici e casa ei, dar are o datorie față de public pe care o onorează cu success.

Am prins-o pe Kaira în turneu, iar spre mulțumirea noastră, a găsit acel răgaz pentru a răspunde curiozităților noastre.

Vă invităm să faceți cunoștință cu pășcăneanca ce ne face cinste!

 

Pentru cunoscuţi, Anca Petianu, pentru public Kaira. De unde acest nume? Ce reprezintă pentru tine?

Kaira reprezintă, pentru mine, proiectul la care muncesc de 4 ani încoace. Toţi cunoscuţii care mă cunosc după numele meu real, Anca Petianu, ştiu că, de mică, aveam că nickname Kyra. Mulţi încă îmi spun aşa. Când am intrat în industria muzicală, aş fi vrut că numele de scenă să fie acesta, însă era luat. Aşa că am ales un derivat.

 

De unde a pornit pasiunea ta pentru muzică?

Pasiunea mea pentru muzică a început de când eram mică. Ba mai mult decât atât, pentru artă în general. Frecventam des Clubul Copiilor din Paşcani, unde cântăm cu doamna Atomei. Chiar am şi participat la câteva concursuri. Apoi am luat cursuri de dans sportiv ce se ţineau în sala de sport al liceului Miron Costin. În timpul liceului făceam coregrafii pentru balurile de boboci, unde şi dansam alături de ei. Ulterior, am fost pasionată de pictură, însă n-am dus-o mai departe de statutul de hobby sau metodă de relaxare. A fost un vis mare, imposibil de atins, cel puţin din punctul meu de vedere şi judecând din prisma mea, iar aici mă refer la porţile deschise, contactele necesare şamd. Dar uite, dacă îţi doreşti cu adevărat, cumva, Dumnezeu are grijă să ajungă la tine, în moduri pe care nici nu le-ai intuit vreodată.

 

Moștenesti acest talent, cumva?

Ambii părinţi au voce şi ureche muzicală. Mama încă îşi mai fredonează piesele preferate în timpul excursiilor noastre cu maşina, în familie.

 

Ce şcoală ai terminat în Paşcani şi ce decizii ai luat la vârstă majoratului, astfel încât ai ajuns o interpreta extrem de cunoscută acum? (Ce ai făcut după liceu?)

Am terminat liceul la Colegiul Naţional Mihail Sadoveanu. Îmi doream mult să mă fac PR, să organizez evenimente. Voiam să ajung într-un oraş mai mare şi oscilam între Cluj şi Bucureşti. Am ales a doua variantă, eu fii o persoană mai energică. După cum am menţionat şi mai sus, drumurile iau întorsături la care nu te aştepţi. Aşa s-a întâmplat ca în timpul facultăţii să-i cunosc pe băieţii de la Kazibo, echipa din care fac parte şi astăzi, şi să-mi schimbe priorităţile şi planurile.

 

Ce sacrificii a trebuit să faci?

Nu le pot numi sacrificii, ci un mix între voinţă, ambiţie, muncă, toate acestea, motivate de faptul că faci ceea ce iubeşti. Când faci ceea ce-ţi place, deja vorbim despre altceva. Dar am muncit mult să pot trece de examenul de admitere la filosofie pentru a intra la SNSPA Bucureşti, ţinând cont că eu eram la chimie-biologie şi nu am avut nici un profesor care să mă îndrume. Este dificil, că-mi văd familia foarte rar şi nu am atât de mult timp liber cât mi-aş dori. Sunt în majoritatea timpului prin ţară, pe drum, în maşină şi la un moment dat devine obositor, până zice unul din noi o poantă bună şi râsul ne face să uităm că avem încă două nopţi pierdute. Se echilibrează mereu balanţa şi mereu se compensează înzecit orice aspect mai puţin pozitiv.

 

Cât de greu ţi-a venit să te impui în lumea muzicală?

Nu mi-a fost greu pentru că am o echipa puternică în spate, iar eu reuşesc mereu să mă fac plăcută. Chiar dimpotrivă, am ajuns la concluzia că este un defect dorinţa mea de a mă împrieteni mereu cu toată lumea. Din cauza asta poate m-am întristat uneori. Dar prin muncă, perseverenţă, talent, rămâi acolo unde trebuie, fără să te impui propriu-zis.

 

Cum a luat naştere proiectul acesta ? Mai exact, cine te-a descoperit?

În timpul facultăţii am avut o prietenie foarte puternică cu Amalia, pe atunci chitarista de la Blaxy Girls. Atunci lua naştere şi Kazibo şi erau în căutare de voci feminine pentru proiectul lor. După lungi căutări, a ajuns şi la Amalia, care m-a luat cu ea, ştiind că eu mai fredonez prin casă ori de câte ori aveam ocazia. Acolo a început totul.

 

Care a fost senzaţia ta atunci când erai difuzată de radiouri şi posturi muzicale? Oamenii fredonau versurile tale.

Ireal! Emoționant să vezi oameni care îţi cântă versurile, impactul fiind mai mare la concerte. Să-i faci să creadă în povestea ta, în versurile tale. Să ştii că o bucăţică din gândurile şi sufletul tău ajunge la inima lor şi în casele lor. Eu mereu consider că toţi cei care mă urmăresc îmi sunt prieteni, cu care rezonez în mare fel. Mă completează, mă întregeşte şi mă motivează să evoluez pe zi ce trece mai mult.

 

Ştim că dansezi foarte bine, de asemenea. Te-ai gândit vreodată să împleteşti aceste două calităţi, în concerte?

Da, este un as din mânecă pe care deja m-am decis să-l folosesc în proiectele viitoare. Cred că va aduce un mare plus, un alt mod de a exprima ceea ce trăiesc şi simt. Abia aştept să ajungă şi la voi!

 

Ai vrut vreodată să renunţi?

Răbdarea este ceea ce trebuia să învăţ să am. Acolo a fost dificil, pentru că voiam ca lucrurile să se întâmple aici şi acum. Dar e nevoie de strategie, sunt mulţi oameni cu care trebuie să te sincronizezi, asta e muncă în echipa. Trebuie să găseşti momentul potrivit şi, cum ne place să spunem, atunci când “se aliniază planetele”. Nu a depins doar de mine în multe momente şi poate mă descuraja faptul că trebuia să aştept. Dar de renunţat, nu.

 

E o meserie obositoare, cea de artist?

Uneori ai nevoie şi de un moment cu tine. Încă nu am ajuns la nivelul să fiu copleşită de fani sau presă. Deocamdată doar nopţile pierdute mă mai dau peste cap câteodată şi drumurile lungi şi repetate. Dar, compensăm cu energia pe care o primim pe scenă de la cei ce ne iubesc.

 

Care a fost cel mai mare compliment pe care l-ai primit?

Chiar mi-am făcut un album separat pe pagina oficială “What makes KAIRA smile”. Acolo pun “complimentele” primite: portrete, prinţ-screen-uri cu mesaje de la fani şi tot aşa. Un compliment este orice susţinere, mă complimentează orice om care are încredere în potenţialul meu, care îmi respectă şi apreciază muncă, un compliment e şi atunci când cineva face poze cu mine după concert.

 

Ai un timbru deosebit şi cred că nu sunt prima care observă? Cânţi muzică de bebeluşi (ai un filmuleţ pe facebook – you’re my honney…), dacă o pot numi aşa şi fredonezi versurile lui Jessie J şi ale Rihannei senzaţional. Sper să nu greşesc. Ce gen muzical te îmbracă cel mai bine?

Farmecul meu este tocmai acesta: că nu ştii unde să mă încadrezi, nici ca stil muzical, nici ca stil vestimentar sau look în general, sau atitudine. Sunt cameleonică, mă încadrez uşor în multe stiluri şi asta mă ajută foarte mult. Menţine curiozitatea ascultătorilor pentru că niciodată nu ştii cu ce vin.

 

Ai colaborat cu artişti mari din România. Toţi te-au apreciat şi dacă reţin bine minte, la un moment dat, Cabral declarase că voia mai multă intervenţie din partea ta în piesă „Pe aripi de vânt”. Iată că ai evoluat frumos şi sigur, dar spune-ne cum a fost pentru tine fiecare colaborare în parte.

Am învăţat şi experimentat mult prin intermediul colaborărilor pe care le-am avut. A trebuit să mă mulez pe stilul fiecăruia şi aşa mi-am şi putut da seama unde mă potrivesc şi unde nu. Nu pot spune decât că fiecare colaborare a fost un pas înainte, mereu spre bine.

 

Ţi-e dor de casă? Cât de des vii aici? Când ai fost ultima oară? Şi ce schimbări ai observat?

E adevărat că vin foarte rar acasă şi mi se face dor de multe ori. Sunt mândră că vin dintr-un oraş care evoluează constant, s-au schimbat foarte multe lucruri de când am plecat de acasă, şi mă bucur să văd lucruri noi de fiecare dată când revin.

 

Ce sfaturi ai pentru un tânăr la început de drum? Indiferent de ce alege să facă.

Fără muncă nu poţi reuşi. Poate doar dacă ai noroc, dar chiar şi aşa, ca să te menţii acolo, tot trebuie să rămâi perseverent şi să nu te culci pe o ureche. Crede ca un nebun în visul tău și luptă să faci ce-ți place! Şi să nu-ţi fie teamă să ieşi des din zona de confort, mereu va ieşi bine până la urmă.

 

Ce proiecte ai pe viitor? Dacă ne poţi vorbi de ele.

Chiar mă pregătesc acum de single-ul nou pentru zona comercială, am piese de lansat şi în underground şi internaţional pe trap. Răsplată că am ştiut să am răbdare şi să nu renunţ, că tot vorbeam despre asta

{youtube}Dxf_p54Ncuc{/youtube}

Advertisements

Related posts

“Școala Părinților”, un proiect util și foarte apreciat ce se desfășoară exclusiv la Colegiul Tehnic C.F. “Unirea” din Pașcani

Redacția

O pășcăneancă l-a cucerit pe fotbalistul Riccardo Saponara

Redacția

A început sezonul balurilor. Mâine este preselecția pentru Balul Bobocilor de la “Sadoveanu”

Redacția

Lasă un comentariu

* Comentând aici sunteți de acord cu stocare datelor dumneavoastră pe acest site