Multă cerneală a curs pe gârla kommentariatului zilele astea, după difuzarea în cascadă a reportajului Recorder, şi pe bună dreptate. Mai puţin s-a spus însă ce ar putea face concret şi rapid liderii politici şi guvernamentali ca să corecteze „disfuncţiile de sistem” – un termen politicos pentru caracatiţa care s-a format la vârful justiţiei române. Culmea e că o parte din soluţii se cunosc de ani de zile, deoarece zac într-un sertar la guvern sub forma unui raport cuprinzător (numit analiză funcţională) plătit cu largheţe din fonduri UE şi coordonat de Banca Mondială. Clientul principal e chiar Ministerul Justiţiei, pe website-ul căruia e publicat raportul, îngropat într-un link obscur.
Primul şi cel mai radical pas, dar absolut fezabil şi inatacabil legal, ar fi rezolvarea situaţiei caraghioase şi unice pe plan european că 80% din magistraţii Înaltei Curți, condusă acum de Lia Savonea, au deciziile de pensionare în buzunar, dar nu le pun în aplicare şi continuă să activeze. În primul rând, e singura profesie din România care se bucură de asemenea privilegiu; noi ceilalţi, cetăţenii normali, când cerem ieşirea la pensie, apăi ieşim şi gata, nu putem fi cu fundul în două luntri. Ei, da.
– articolul continuă mai jos –
Întrebarea e: oare de ce fac magistraţii ICCJ (şi alţii de mai jos) asemenea chestie bizară,
» Citește continuarea pe pagina autorului
