Tranziția energetică este un proces pe termen lung, inițiat cu câțiva ani în urmă și aflat în plină evoluție. Această transformare presupune, fără îndoială, provocări pentru fiecare sector economic, plus că pandemia și războiul din Ucraina au avut un impact negativ semnificativ la nivelul industriei. Cu toate acestea, viabilitatea tranziției energetice nu poate fi pusă la îndoială, toate segmentele sectorului energetic au responsabilitatea de a sprijini acest proces printr-o abordare coerentă și consecventă.
Beneficiile tranziției către surse de energie curată se vor simți în viitor, însă pentru materializarea acestora, investițiile sunt necesare acum. Ar putea părea descurajator, însă toate statele europene sunt aliniate la același punct de start și România are oportunitatea de a regla deficite tradiționale, pentru obținerea unui grad mai mare de independență energetică.
În prezent, România continuă să importe o parte semnificativă din energia sa, fapt care o expune la fluctuațiile pieței internaționale și la riscuri geopolitice. Extinderea surselor regenerabile poate reduce considerabil această vulnerabilitate. Decarbonizarea nu este doar o necesitate ecologică și de securitate energetică, ci un factor esențial al competitivității economiei. Acest aspect este subliniat în raportul Draghi și în strategia Clean Industrial Deal a Uniunii Europene, care aliniază obiectivele climatice cu creșterea competitivității industriale.
» Citește continuarea pe pagina autorului