Strămoșii noștri întâlneau zahărul rar, sub formă de miere sau fructe, iar organismul l-a asociat rapid cu o sursă valoroasă de energie. Astăzi, când zahărul este în aproape orice aliment, iar noi ne mișcăm tot mai puțin, aceeași preferință biologică începe să lucreze împotriva noastră.
„În momentul în care gustăm ceva dulce, corpul reacțioxnează imediat. Creierul îl recunoaște ca pe o sursă rapidă de energie și activează sistemul de recompensă, eliberând dopamină, ceea ce îl face atât de atrăgător”, explică dieteticianul Dawn Menning.
Interesant este că percepția gustului dulce diferă de la o persoană la alta. Studiile arată că factorii genetici pot explica aproximativ 30% din sensibilitatea individuală la dulce. Totuși, mai important decât preferința este tipul de zahăr consumat și contextul în care acesta este mâncat.
Glucoza, prezentă în carbohidrații amidonoși, determină pancreasul să elibereze insulină, potrivit The Guardian.
„Insulina ajută la extragerea glucozei din sânge și la depozitarea ei în mușchi, ficat sau sub formă de grăsime”, spune Sarah Berry, profesor de nutriție la King’s College London.
Fructoza, în schimb, ajunge direct în ficat și, dacă este consumată în exces,
» Citește continuarea pe pagina autorului