Zilele trecute o candidată la președinția României a declarat la un post TV cu referire la românii din Diaspora “Sunt loială, nu sunt o trădătoare și iubesc țara asta pentru că cel mai simplu lucru este să-ți iei un bilet și să pleci în altă parte”.Personal nu cred că e vorba de rea-credință, ci despre o lipsă de gândire politică. Pentru o politiciană care dorește să devină președintă a României faptul că a “luat-o gura pe dinainte” nu este o scuză, mai ales când remarca poate ușor să fie considerată ofensatoare de milioane de români, inclusiv de rudele ei care trăiesc în străinătate.
Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre cuvântul “trădător”, folosit cu mult prea multă ușurință și nu doar de candidata sus-menționată. Până și președintele Klaus Iohannis a fost făcut trădător de mai mulți politicieni și de acest epitet au parte multe alte figuri publice. Președintele Traian Băsescu, atunci când era în funcție, l-a calificat pe Regele Mihai, aflat încă în viață, drept “trădător”. Iar dacă ne uităm la subsolul articolelor de presă, printre comentarii cuvântul “trădător” apare din abundență.
Spre comparație, recent un funcționar public din Ucraina a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru trădare,
» Citește continuarea pe pagina autorului