Papa Iulius I în anul 350 d.Chr a ales această dată având în vedere faptul că popoarele din antichitate aveau unele sărbători solare calculate în jurul solstițiului de iarnă, 22 decembrie, sărbători pe care Crăciunul creștin trebuia să le înlocuiască.
Anterior acestui act, data de 25 decembrie a fost aleasă drept ziua Nașterii Domnului și de către Sextus Julius Africanus, un creștin care a trăit în jurului anului 221 d.Chr și care nu a reușit să impună tuturor creștinilor această zi. Creștinii sărbătoreau Nașterea Domnului pe data de 6 ianurie, conform cu calculele calendarului iulian, precum și după calcule mai vechi ale egiptenilor, când aceștia sărbătoreau revărsarea apelor Nilului, iar grecii celebrau nașterea zeului Dionis, zeul care, ca și Iisus, transforma apa în vin.
Odată cu fixarea la data de 25 decembrie a sărbătoarii Nașterii Domnului, au fost modificate datele celor mai multe sărbători din calendarul creștin, dintre care amintim: Tăierea-împrejur a Domnului, întâmpinarea Domnului, Bunavestire și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.
Sărbătoarea Nașterii a devenit al doilea punct cardinal al anului bisericesc, după Sfintele Paști.
Sursa: Stiati-ca.Epistole.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}