Scriitorul susţine că guvernarea pare preocupată să îşi „configureze propria opoziţie în chiar teritoriul său”, precizând că “puterea şi contra-puterea sînt confiscate de aceeaşi formaţiune politică”.
„S-au făcut, e drept, şi unele exerciţii pregătitoare pentru o asemenea strategie, PSD-ul evacuîndu-şi, în cîteva rînduri, propriul prim-ministru şi propriul guvern”, scrie Pleşu.
Eseistul descrie politica drept o „scenă înghesuită”, pe care „actorii” joacă singuri, dinaintea unui public plictisit, tot mai străin de rostul „intrigilor montate la rampă”, criticând totodată mediocritatea discursului politic.
.„Vrea un partid să dea jos guvernul? Se aliază cu ceea ce părea inversul său constitutiv. Pentru USR-PLUS, alcătuirea AUR devine un partener util (după cum, şi pentru AUR, USR-PLUS devine un aliat plauzibil). Scopul scuză mijloacele. Cînd ai un ţel măreţ cum ar fi doborîrea unui prim-ministru, te faci frate (şi) cu dracul”, remarcă Pleşu.
Scriitorul consideră că, în contextul situaţiei politice actuale, politicienii UDMR au fost „liberi, decenţi, maturi cu adevărat”.
„Terminasem de scris aceste rînduri cînd am aflat, din presă, că PSD nu vrea să se asocieze, pentru moţiunea de cenzură, cu USR şi AUR. Cu alte cuvinte, nu vrea să fie folos
» Citește continuarea pe pagina autorului