Noi cercetări sugerează că, în timpul fazei inițiale și celei mai fierbinți a Pământului, cantități vaste de apă ar fi fost stocate adânc în manta, în loc să fie pierdute în spațiu. Un mineral crucial din manta pare să fi captat această apă pe măsură ce planeta s-a răcit, creând un rezervor ascuns care ar fi putut modela evoluția pe termen lung a Pământului.
Acum aproximativ 4,6 miliarde de ani, Pământul nu semăna deloc cu lumea albastră și calmă de astăzi. Impacturile repetate și puternice din spațiu mențineau suprafața și interiorul planetei într-o stare aproape constant topită, creând un ocean global de magmă.
Condițiile erau atât de extreme încât apa lichidă nu putea exista nicăieri, planeta semănând mai degrabă cu un furnal uriaș.
Astăzi, oceanele acoperă aproximativ 70% din suprafața Pământului. Acest contrast izbitor i-a făcut pe oamenii de știință să se întrebe cum a reușit apa să supraviețuiască tranziției Pământului de la starea topită la cea solidă, fără a fi pierdută complet în spațiu în acea perioadă violentă.
Un studiu recent condus de Prof. Zhixue Du de la Institutul de Geochimie din Guangzhou (GIGCAS) oferă o nouă perspectivă: cantități mari de apă ar fi putut fi „sechestrate” în interiorul mantalei Pământului pe măsură ce aceasta se răcea și se cristaliza din roca topită.
» Citește continuarea pe pagina autorului