„Consider că, în acest moment, candidez foarte bine la a fi cel mai frumos dintre urâți”, a declarat, marți seară, liderul PSD, Marcel Ciolacu, într-un interviu difuzat de Antena 3. Chiar dacă a precizat că face o referire la o declarație a actorului francez Jean-Paul Belmondo, Ciolacu nu se referea, desigur, la aspectul fizic. Doza asta de autoironie conține un adevăr rostit de cei mai mulți dintre noi atunci când aliniem în gând candidații la prezidențiale și ne întrebăm cum s-a ajuns aici.
Cu găurile sale din CV și din covrig, Marcel Ciolacu se poate lăuda că este cel mai inofensiv și blajin lider PSD din câți au existat, că n-a furat ca Năstase, n-a dat țara peste cap ca Dragnea și nu s-a certat non-stop cu președintele în funcție, ca Ponta. Este tot ce poate spune bun despre el. În cazul unui partid de prădători ca PSD, nu e deloc puțin lucru. Frumusețea politică a lui Marcel Ciolacu se vede doar în oglindă cu urâțenia liderilor pesediști de dinaintea sa. Altfel, dintr-un CV șifonat rău nu prea are cum să iasă un candidat la prezidențiale arătos, după care să leșine alegătorii. Foarte probabil că va intra în turul doi,
» Citește continuarea pe pagina autorului
