NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Cultură

Cei mai ucigători războinici ai Evului Mediu

În Extremul Orient, în Japonia, s-a dezvoltat acum 1.000 de ani o castă de războinici cu principii aparte şi o tehnică militară personală greu de egalat. Deşi proveneau din rândurile nobilimii, misiunea lor era de a-i servi cu loialitate şi cu o disciplină de fier pe liderii militari.

De-a lungul istoriei, pe tot globul s-au dezvoltat caste de războinici de elită. Luptători antrenaţi şi super-specializaţi doar pentru a purta război şi pentru a-şi distruge cât mai eficient inamicul. Fie că a fost vorba de războinicii spartani sau legionarii romani în antichitate, fie despre cavaleri şi temuţii vikingi în evul mediu, războinicul de elită a servit drept model dar şi sursă de inspiraţie literară, muzicală sau plastică. Din rândurile acestor războinici de elită se distinge în mod special un adevărat maestru al războiului.  Este vorba despre samurai, luptătorul suprem al Evului Mediu asiatic, bine antrenat, echilibrat fizic şi moral, dar mai ales disciplinat. Samuraii reprezintă şi astăzi pentru mulţi un adevărat exemplu de conduită în spiritul onoarei, al priceperii militare dar şi al moralităţii ireproşabile. Aceşti seniori ai războiului din Asia, care fascinează de 1.000 de ani, îşi au de fapt originile într-o societate anarhică, dezbinată şi măcinată de războaie. Dincolo de codurile de onoare după care se ghidau, samuraii, aşa cum arată o serie de specialiştii, au fost într-o oarecare măsură maşini perfecte de ucis folosite în scopuri personale de puternicii vremurilor.    Războinicul suprem născut în anarhie şi război   În Japonia secolului al XVII lea, nobilimea militară, războinicii numiţi samurai erau clasa privilegiată a societăţii japoneze. Erau singurii luptătorii cărora şi se permitea să poarte două săbii şi totodată aveau numeroase drepturi. Propriu-zis reprezentau elita nobiliară şi războinică japoneză. Aceste privilegii şi acest statut special al samuraiului, războinicul nobil, în societatea japoneză avea să fie menţinut până în secolul al XIX lea. Între statutul înalt şi etimologia acestui rang militar şi nobiliar există o discrepanţă. Mai precis, în japoneză cuvântul samurai derivă din verbul saburau care însemna de fapt ” a servi”. Şi asta fiindcă iniţial această elită militară, nu era decât o forţă armată în serviciul unui nobil. Propriu-zis samuraii s-au născut ca şi castă militară într-o perioadă delicată a istoriei japoneze. Mai precis, samuraii s-au ridicat în timpul guvernării imperiale Heian în secolul al XI lea dHR.  Era o perioadă când Japonia era condusă de un mikado (n.r.împărat) asistat de o nobilime de curte. Era o guvernare slabă fără autoritate în teritoriu. Nu avea nici măcar forţă militară sau poliţienească pentru a deţine controlul provinciilor. Tocmai de aceea nobilii locali, din provincie au angajat bande de războinici, unii chiar din rândurile ţăranilor pentru deţine controlul. Acesta bande războinice erau echipate pe socoteala seniorului medieval şi acţionau la comanda acestuia. Tocmai de aceea samuraiul era de fapt un servitor înarmat în serviciul nobilului. Cu aceste bande războinici nobilimii îşi consolidau puterea, intimidau vecinii, chiar atacau pe seniorii vecini. Mai mult decât atât supuneau rămăţiţele unei ţărănimii independente autohtone. Cine avea bande de samurai mai numeroase reuşea să deţină control.

Tocmai de aceea guvernul japonez şi împăratul deţinea un control formal asupra acestor seniori care aveau la dispoziţie armate în toată regula. În acestă perioadă anarhică nobilii stăpâni ai samurailor numiţi daymio controlau în special orezării întinse, culturi pe care se baza mare parte a economie agrare locale. Cele mai puternice grupări de samurai aparţineau acelor daymio care controlau orezările din jurul oraşului Tokyo, de astăzi. La începuturi samuraii erau departe de războinicul de elită, legendar şi privilegiat al secolului al XVII lea. Erau pur şi simplu războinici care se vindeau celui care oferea mai mult sau seniorului mai puternic care în acest fel le garanta condiţii mai bune dar şi pespectiva unor campanii militare dese şi fructoase. Aceştia foloseau o largă paletă de arme de la săbii până la suliţe şi arcuri.    Un războinic de elită şi un cod al onoarei unic   Cu timpul însă aceste bande războinice s-au specializat. Propriu-zis conflictele dese au creat o elită militară, cu un stil războinic aparte îmbunătăţit de la un deceniu la alatul. Practic războiul a devenit singura meserie a acestor samurai. Mai mult decât atât, priceperea lor războinică a făcut ca aristocraţia de curte să fie înlocuită, inclusiv în palatul imperial cu această elită războiniciă. A fost trecerea de la luptătorul mercenar, rătăcitor la războinicul de elită intrat în rândurile micii nobilimii japoneze. Samuraii au început să deţină la rândul lor proprietăţi, în special sate de mici dimensiuni, de unde obţineau venituri. Erau practic, echivalentul feudal al cavalerilor din apusul Europei. Samuraii şi-au dovedit valoarea militară în primul mare război civil care a răvăşit Japonia din a doua jumătate a secolului al XII lea. În aceea perioadă două clanuri de feudali japonezi au atins apogeul puterii lor. Era vorba despre clanurile Minamoto şi Taira. 

articolul integral pe www.adevarul.ro

Advertisements

Related posts

„Gentleman Trumpet Show- Mirel Manea și invitații săi”, pe scena Casei de Cultură Mihail Sadoveanu

Oana Cordoneanu

“Bojdeuca lui Creangă” din Iași, primul muzeu memorial din România

Redacția

O profesoară de la Școala Topile a scris și ilustrat un volum de poezii bilingv

Oana Cordoneanu

Lasă un comentariu

* Comentând aici sunteți de acord cu stocare datelor dumneavoastră pe acest site