NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Cultură

Cascada „Duruitoarea” din județul Neamț (VIDEO)

Dorința de cunoaștere se înalță cu fiecare întâlnire; omul dezvăluie, cu adevărat, doar atunci când înțelege…

Iată mărturiile unora care au învățatîn condiții dincolo de obișnuitsă furnizeze informații pe cât de realepe atât de folositoare

Ceahlăul nu este doar muntese referă și la mărețiecutezanțăpoezieNaturăcel mai des menționat de scriitori/prozatori/poeți/în lucrări literare/semnate de geografi sau istorici/, situat în grupa centrală a „Carpaților Orientali” (ocupând o suprafață de 289 km2), cu o trăsătură a climatului care se referă la schimbareaneașteptatăa vremiinu se prefaceopune „rezistență” numai dacă îi este refuzată sinceritatea binevoitoare

Eu unul am urcat, părăsind staţiunea Durăutraversând, pe traseul „cruce albastră” (în legătură cu alt traseu), o porțiune de șoseao potecă de deasupra pârtiei de schi („Poiana Soarelui”), îmbrățișam „monotonia” pajiștilor subalpine de păiuș (ierburi perene erbacee cu smocuri), întreruptă de „petele” floriloravene (prăpastie circulară formată în roci calcaroaseîn care se scurgadeseaapele de suprafață) și ogașe (formațiune a eroziunii de adâncime neramificatăcursuri de apă temporarecu dimensiuni mai mici decât cele ale unui torent)…

Advertisements
  

Drumul prin Piciorul lui Bucur” nu m-a purtat către prea multe albii ale pâraielor pe care să mă văd nevoit a le traversa în atacuri” frontale (cum se întâmplaaltădatăîn alte locuri), dar m-am bucurat de ceva fire de apămai ales de pădurea de conifere presarată cu foioaseîntre 1990-1995din cauza micşorării suprafeţei acoperite cu jneapăn şi a distrugerii platoului central prin campări excesivedebitul izvoarelor scăzuse semnificativunele dispărând completfaptul contribuind la reducereaconsiderabilăa numărului de animale specifice zonei înalte);

Se spune că pe Ceahlău ar fi trăitcândvaun neam de uriaşi, „popor de oameni grozav de înalţi şi de tari”; dar cămai întâia dat în ei o molimă de s-au prăpădit bătrâni şi tineriar fi scăpat doio fată şi un băiatcare au început să ridice fiecare câte un turndoar i-o vedea şi oamenii dinspre „Soare Răsare”; în ziua în care „codrul îşi schimbă faţa verde”, pereţii au trosnitdeopotrivă s-au prăbuşit nori de zloată şi de gheaţă/curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui/; „oamenii din vale” au zidit uriașilor mormânt de piatrăcinstindu-le amintirea (în fiecare an); turnului mai mare îi zice „Toaca”, celuilalt îi spune „Panaghia[1]… Blocurile mari de stâncă înlătură trucajul cuvintelor și ideilor; „Răul” nu mai încapegândurile negre se·luptă ca un puzzle flasc ale cărui pieserisipitesau deformat și destrămatvăzând cu ochiiîn fața Naturii – „meșterul” care a modelat chipul pietrei și s-a întrecut pe sine

În puncte de convergență (răspântiiale mai multor traseesemnele de marcajdirecțiile de merstimpul de parcurgeremi-au lămurit, prin asociereși gradul de dificultate – cel mediu presupune durata traseului între 4-8 orediferenţă de nivel de la 500 la 1.000 mefort fizic susţinut pe anumite porţiunicondiţie fizică bună

Cățărarea s-a produs fără coardăfără niciun alt mijloc de asigurare (evitasem elementele de siguranţă din apropiere/lanţuri, „mâini curente”/), m-am bazat, „confruntându-mă” doar cu o suprafață restrânsăpe cunoștințe tehnice modeste (auto-asigurare), pe forma sportivăpe concentrare

Advertisements

[1]Panaghia (greacă: Παναγία, la feminin panágios, pan- + hágios, însemnînd Prea-sfântă) este un titlu acordat Maicii Domnului (cunoscut și sub forma Panayia sau Panagia; folosit în cazul unor exprimări asociate cu Maica Domnului în confesiunea ortodoxă) mai ales în Creștinismul Ortodox. Cea mai frumoasă poveste despre Panaghia ne-o dăruieşte Calistrat Hogaş /care a auzit-o, la rându-i, prin peregrinările sprin Munţii Neamţului/: „Soarele a văzut-o şi, de pe culmile cele mai de sus ale pământului, Panaghia a văzut pe Soare. Şi amândoi s-au îndrăgostit: şi ceasuri întregi se oprea soarele din calea lui în răscrucile cerurilor ca s-o privească, înfăşurând-o în razele sale. Şi până într-atâta s-a mărit ziua şi noaptea aşa de tare s-a micşorat, că, mai pe ce să-şi dea amurgul mâna cu zorile(…). Şi s-a tânguit noaptea lui Dumnezeu şi Dumnezeu s-a mâniat şi a pedepsit pe Soare să nu mai răsară de acum înainte decât îmbrobodit de neguri, spre a nu mai ispiti cu farmecul tinereţii sale sufletele slabe ale muritorilor şi nici să mai zădărnicească, după voia patimilor lui, cereştile şi neclintitele întocmiri de veacuri ale mâinilor sale. Panaghia se prefăcuse în stâncă. Se zice, însă, că inima ei nu s-a împietrit, că şi acum se îmbată, totuşi, de razele Soarelui, de strălucirea florilor, de lunecarea norilor pe aripile lor albe, de vânturile dulci şi mângâioase ale Răsăritului şi Apusului…

radio iasi

Advertisements
Advertisements

Related posts

Invitație la teatru “Burghezul gentilom”

Ema Roman

Arhanghelul Mihail poartă o sabie de foc, iar arhanghelul Gavriil o floare de crin

Redacția

Spectacol caritabil la Casa de Cultură Pașcani

Teona Gherasim
Încarcă...