În primii ani de după prăbușirea regimului comunist, România a bâjbâit atât în privința politicii interne, cât și a celei externe. Asta în timp ce Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria și statele baltice, care fuseseră la fel multă vreme în țarcul sovietic, făceau pași hotărâți spre Vest. În cele din urmă, românii au ales și ei calea spre NATO, unde au intrat în 2004, și în Uniunea Europeană, unde au fost primiți în 2007. Interesul Occidentului s-a întâlnit cu interesul României. Pentru noi au fost două mutări esențiale, în baza cărora am obținut siguranță și o evidentă prosperitate în comparație cu perioada anterioară.
Dorin Dobrincu Foto: Arhiva personala
Războiul de agresiune al Rusiei contra Ucrainei, în special în ultimul an, a forțat statele, nu doar din Europa și America de Nord, să facă o alegere, să fie de partea agresorului sau a victimei. Cele mai multe țări europene au ales să se poziționeze fără rest de partea ucrainenilor, câteva au dat semnale prorusești, altele s-au tot jucat între luntri.
România a părut în primele șapte-opt luni ale agresiunii Rusiei contra Ucrainei că mai de voie, mai constrânsă de cluburile de valori în care este membră – NATO și UE – face ceea ce trebuie.
» Citește continuarea pe pagina autorului