Inginerul Gheoghe Dragomirescu, director al Atelierelor CFR din Pașcani și tată a șase copii, a murit la Periprava, în chinuri groznice. Copiii săi îi caută şi acum osemintele în grindul de exterminare Periprava. ”În căutarea inginerului Dragomirescu”, un film despre abuzurile și tortura din anii ’60 din colonia de exterminare prin muncă forțată de la Periprava, este regizat de pășcăneanul Dragoș Zamosteanu . Acesta a documentat subiectul câţiva ani ca realizator independent. Documentarul a fost realizat printr-o serie de interviuri.
Gheorghe Dragomirescu a fost inginer și a absolvit facultatea la Timișoara. Povestea lui Gheorghe Dragomirescu arată cum un simplu om din clasa muncitoare este arestat și supus unui tratament inuman, fără a face ceva ilegal. Singura lui greșeală a fost că s-a aflat în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. După ce ia cina la familia Cristea, unde Vasile Cristea cântă două cântece – „Deșteaptă-te române” și „Vântuleț de primăvară” – este arestat.
Postarea făcută pe facebook, de regizorul Dragoș Zămosteanu:
Gheorghe Dragomirescu, director al Atelierelor CFR din Pașcani și tată a șase copii, a murit în lagărul de la Periprava-Grind pe 14 decembrie 1959. Ajunsese aici pe 6 decembrie 1959, ziua Sfîntului Nicolae, mutat dintr-un alt loc sinistru, lagărul de la Salcia, din Balta Brăilei. Fusese arestat și condamnat pentru că la o petrecere a cîntat „Deșteaptă-te române!”. Cauza morții: ocluzie intestinală. Lihnit de foame, mîncase porumb crud. După cum mi-a povestit un mai tînăr coleg al său de baracă, doctorul Ion Sarion, care l-a și diagnosticat, Gheorghe Dragomirescu avea să moară în chinuri groaznice. Trupul i-a fost aruncat undeva în Grindul Peripravei. Încercările urmașilor de a-i afla osemintele au fost sortite eșecului. Speranțele au reînviat odată cu săpăturile echipei de arheologi condusă de Gheorghe Petrov în perioada 2015-2022 și cu descoperirea a 70 de schelete și rămășițe umane. Acesta este, pe scurt, subiectul documentarului meu „În căutarea inginerului Dragomirescu”, în care am căutat să sensibilizez și să readuc la lumină suferințele și tragediile prin care au trecut urmașii inginerului Dragomirescu. Dar tragedii asemănătoare au fost cu zecile de mii. Gheorghe Dragomirescu este, în ultima instanță, un personaj generic.
Post-scriptumul la această poveste vine însă pe 3 aprilie 2023 de la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, care dispune „clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii contra umanității, prev. de art. 439 alin.1 lit. a și C.pen., comisă prin întemnițarea cu încălcarea regulilor generale de drept internațional și uciderea prin crearea unui regim de detenție a unui număr de 124 de deținuți politici în colonia penitenciară Periprava, în perioada 1957-1964.”
Experții de la medicină legală depășiți de situație constată: „oasele nu prezintă leziuni traumatice cu reacție vitală”, „nu poate fi stabilită legătura de cauzalitate între leziunile traumatice și deces”, „data decesului nu poate fi stabilită”. Fără succes se dovedește și analiza genetică, atît cît a fost făcută. Nu este evidențiat vreun profil ADN, „cel mai probabil datorită cantității extrem de mici sau degradării materialului genetic sub acțiunea factorilor de mediu”. Din cele 70 de schelete specialiștii români nu au reușit să identifice nici măcar unul.
În consecință, se clasează cauza ce are ca obiect infracțiunile comise de Teohari Georgescu, Alexandru Drăghici și Pavel Ștefan din cauză că sînt morți. În același temei se dispune clasarea cauzei privind infracțiunile comise de ofițerii politici/de securitate care au cauzat decesul a 103 deținuți la Periprava. Scheletele și rămășițele vestimentare, se mai spune în ordonanță, vor fi restituite AFDPR.
Este evident că autoritățile române nu sunt interesate de adevăr. Nu au fost interesate niciodată. Că doar propria căpătuire interesează, nu e o noutate. Ceea ce e mai mult decît deranjant e că, pas cu pas, statul român s-a transformat într-un stat mafiot. În țara în care plagiatorul nu este un hoț ordinar, ci om cinstit și prim-ministru, în care infractorii dovediți sunt albiți peste noapte iar delapidatorii și escrocii, mulți aflați în siajul partidelor politice, dispar cu ușurință din țară, ordonanța de clasare de care am vorbit vine firesc, cauzal, în acord cu ADN-ul etic al celor ce ne conduc.
Se va împlini probabil spusa domnului Octav Bjoza, anume că dacă scheletele găsite nu vor putea fi date familiilor urmașilor, atunci acestea vor fi îngropate în fața Monumentului Luptei Anticomuniste – monumentul Aripi, din Piața Presei Libere. (Domnul Bjoza avea dorința ca slujba religioasă să fie făcută chiar de Patriarhul României.)
Dacă așa va fi, atunci cu siguranță că la eveniment vor veni, gravi și pătrunși de importanța momentului, o sumedenie de politicieni, gîngavi cei mai mulți, care, în așteptarea chermezei de după, vor depune coroane de flori. Vor ține mîna în dreptul inimii cînd se va intona imnul național (cîntecul pentru care a murit la Periprava Gheorghe Dragomirescu). Vor privi în jos nu din smerenie sau reculegere, ci căutînd vreo pată de noroi pe pantofii lustruiți. Solemn, soldații vor trage spre cer cu gloanțe oarbe. Cîțiva bătrînei, foști deținuți politici, vor fi invitați în primul rînd. Vor fi flancați de personaje de prim rang ale politichiei române. La fel ca odinioară, cînd, scoși la muncă în Balta Brăilei sau Periprava, erau flancaţi de securiști.
(Cele 4 file fotografiate, din cele 92 cît are ordonanța de clasare, le-am primit prin amabilitatea domnului Cosmin Dariescu, nepotul inginerului Gheorghe Dragomirescu)
