Discuţia despre Groenlanda a fost pornită de Trump în registrul obişnuit, adică agitat şi necontrolat, dar nu e complet lipsită de miez. Dincolo de bravada neo‑imperială tipică, există acolo o problemă reală: complexitatea politică a unui teritoriu mic, strategic şi vulnerabil la derapaje populiste şi influenţe externe.
Groenlanda e un teritoriu autonom în cadrul Danemarcei cu doar 56.000 de locuitori, dintre care 90% sunt inuiţi. În timpul celui de-al doilea război mondial, cu Danemarca ocupată de Hitler, a avut independenţă de facto şi a găzduit fără probleme primele baze militare americane, care au rămas acolo până azi.
Din 2009 are dreptul legal de a‑şi declara independenţa prin referendum.
Obiectivul e consensual: mai toate partidele locale susţin independenţa, diferenţa fiind doar de viteză şi intensitate a retoricii. Ce ţine în loc pe toţi e doar un mic detaliu: 66% din bugetul public provine din subvenţia anuală de la Copenhaga! Deci independentiştii trebuie să găsească surse alternative de venit, lucru improbabil într‑o societate mică, îmbătrânită şi afectată de emigraţia tinerilor.
– articolul continuă mai jos –
Aici apare riscul real pe care SUA îl intuieşte corect. Limbajul „decolonizator”, promisiunile vagi despre rente miraculoase din resurse naturale (unde am mai auzit noi asta?) şi presiunea simbolică a independenţei alimentează un val populist care poate scăpa de sub control.
» Citește continuarea pe pagina autorului