Județul Iași – unul în care riscul abandonului școlar crește de la un an la altul, mai ales în zonele sărace, în comunitățile îndepărtate de centrul urban.
În județ, rata abandonului afectează cu precădere învăţământul gimnazial. Conform ultimelor date, în acest an şcolar, aproape o mie de copii se află sub riscul abandonului școlar (comparativ cu 303, respectiv 0,4%, care au abandonat studiile anul trecut). Iar motivele sunt multe: fie nivelul redus de educaţie al părinţilor, fie provenienţa din familii dezorganizate și defavorizate, fie părinţi plecaţi la muncă în străinătate, copii instituţionalizaţi sau familii de romi. Însă, una dintre cauzele principale o constituie sărăcia: copiii n-au cum să vină la școală, fie pentru că n-au cu ce ajunge, fie pentru că le lipsesc hainele sau rechizitele.
Dacă ne referim strict la județul Iași, comunităţile cu cele mai multe cazuri de abandon sunt Lungani şi Mironeasa, acolo unde, în anul şcolar trecut au fost zeci de tineri care au renunţat la şcoală. Însă, situația e una gravă și în Răducăneni, Ciortești, Șcheia, Popești sau Moțca.
Știu că se încearcă diminuarea fenomenului. Inspectoratul Școlar Județean a implementat deja o serie de măsuri care vizează reducerea numărului de elevi care abandonează școala. Iar printre proiectele puse în aplicare se numără sprijinul financiar ( precum cel al Asociației ProRuralis „Şanse egale pentru elevii din mediul rural”), consilierea elevilor și a părinților, derularea de programe extracurriculare precum concursuri sau activități sportive și artistice.
Dincolo de toate programele, importantă rămâne însă implicarea. Implicarea autorităților, a părinților, din care va rezulta și implicarea copiilor. Se muncește la asta și țin să apreciez tot efortul depus de Inspectoratul Școlar Județean. Dar n-am cum să nu-mi doresc mai mult pentru copiii județului Iași.
Așadar, îmi doresc ca oricine crede că are o soluție salvatoare să vină în sprijinul acestei probleme și să încercăm să punem la punct mai multe proiecte sociale și educaționale, prin care tinerii să fie ajutați și încurajați, iar toată munca să se vadă în cifrele pe care le primim de la un an la altul.