Când a rămâne nu este o opțiune, a pleca nu este o alegere.Când a pleca nu este o opțiune, a rămâne nu este o alegere.
Laura MunteanuFoto: Arhiva personala
Eu nu am emigrat, eu am fugit din România. Probabil aș fi plecat oricum, dar mi-ar fi plăcut să știu.
Greu de pus în cuvinte ce poate face unui om amăgirea vieții netulburate, când măsura trăirilor este constructul dreptății. Desprinderea a cerut o intensitate pe care mi-o amintesc în imagini caleidoscopice, undeva între confuzie și nemurire, o descindere în nebunia de a lăsa în urmă ce simțeam, pentru ce bănuiam. V-aș putea vorbi despre tinerețe, despre felul ei de a se uita spre lume, dar am pierdut prea mult timp curtând adevărul – plecarea a fost și un alt fel de a mă uita. Fără o aplecare suficientă asupra intimității fenomenului, ideea străinătății era încă o cale de a evada din realitate.
Presiunea resimțită ajunsese la un nivel pe care îl toleram din ce în ce mai greu. Devenise oricum imposibil să mă delimitez de cumulul forțelor care o întrețineau, așa că nu mai puteam ști cât era lipsa siguranței și cât nevoia insațiabilă de a răzbuna sentimentul neputinței din copilărie,
» Citește continuarea pe pagina autorului