Cu dragoste în Hristos, Vă aducem la cunoştinţă că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 25 februarie 2021, a examinat referatul Cancelariei Sfântului Sinod cu privire la declararea anului 2022 în Patriarhia Română ca „Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului” şi „Anul comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ”.
În referatul amintit, s-a precizat că, pe baza unei adrese a Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan,Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniela formulat propunerea ca anul 2022 să fie declarat, în Patriarhia Română, „Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului” şi „Anul comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ” (temei nr. 6186/10 iunie 2019). Principalele motive ale acestei propuneri sunt următoarele:
– s-a constatat o necesitate a accentuării rolului rugăciunii în viaţa Bisericii şi a credincioşilor, mai ales în contextul restricţiilor cauzate de situaţia pandemică mondială;
– în anul 2022 se împlinesc 300 de ani de la naşterea Sfântului Paisie de la Neamţ şi 1000 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Simeon Noul Teolog;
– s-a constatat că în viaţa Bisericii sfinţii isihaşti sunt consideraţi modele de rugăciune personală permanentă şi de vieţuire creştină intensă.
Totodată, în referat s-a precizat că, prin iniţiativa mai sus amintită, se urmăresc următoarele obiective principale:
• pregătirea din timp a evenimentelor care urmează să se desfăşoare în cursul anului omagial şi comemorativ 2022 prin studii, articole, cărţi de reflecţie şi manifestări cu caracter liturgic, duhovnicesc, cultural-educativ, social-filantropic şi teologic-ştiinţific la toate nivelurile, organizarea de congrese, colocvii, seminarii, conferinţe administrative preoţeşti şi cercuri pastorale cu tema „Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului” şi „Anul comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ”;
• evidenţierea temelor şi a activităţilor prin mijloacele media ale Bisericii Ortodoxe Române;
• evaluarea, la încheierea anului, a modului de aducere la îndeplinire în eparhii a programului-cadru de celebrare a celor două teme propuse pentru anul 2022.
În acest sens, la Cancelaria Sfântului Sinod a fost redactat un program-cadru (liturgic, cultural şi mediatic), intitulat „2022 – Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului şi Anul comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ”, care a fost prezentat spre analiză şi aprobare.
Program-cadru (liturgic, cultural şi mediatic)
2022 – „Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului şi Anul comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ” în Patriarhia Română
I. În primul semestru al anului 2022 va fi tratată tema: „Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului”, care va fi prezentată astfel:
1. Rugăciunea în Sfânta Scriptură:
a. Repere biblice de comuniune a omului cu Dumnezeu prin rugăciune: rugăciunea profeţilor şi drepţilor Vechiului Testament;
b. Forme de manifestare a rugăciunii stăruitoare întâlnite în Sfânta Scriptură: evidenţierea personajelor pe care Biblia le reţine pentru perseverenţa în rugăciune şi credinţa puternică;
c. Chipuri de bărbaţi rugători reflectate în Sfânta Scriptură ca exemple de vieţuire creştină;
d. Modele de rugăciune stăruitoare manifestate de femei credincioase emblematice din Vechiul şi Noul Testament;
e. Rugăciunea psalmilor: texte de inspiraţie a Duhului Sfânt şi frământări ale sufletului omenesc în faţa lui Dumnezeu;
f. Mântuitorul Iisus Hristos, modelul desăvârşit de Om rugător: Tatăl nostru, izvorul inspiraţional al tuturor celorlalte rugăciuni, prin care Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos S-a rugat şi i-a învăţat pe ucenici cum să se roage;
g. Exemple de rugăciune în Noul Testament (Luca 11, 1; Fapte 10, 9; Luca 18, 13; Fapte 16, 25);
h. Învăţătura Sfintei Scripturi despre smerenia şi sinceritatea în rugăciune: Pilda vameşului şi fariseului, reamintită în fiecare an la începutul perioadei Triodului;
i. Darurile rugăciunii – Omul lăuntric primeşte prin rugăciune „cuvinte negrăite pe care nu este cu putinţă omului a le spune” (2 Corinteni 12, 4);
j. Cum trebuie să ne rugăm?(Matei 6, 6; Ioan 16, 23; Luca 18, 2-7; Matei 21, 22);
k. Rugăciuni de laudă, mulţumire şi cerere.
2. Rugăciunea în viaţa liturgică şi ascetică (filocalică) a Bisericii:
a. Rugăciunile din slujbele Sfintelor Taine şi ierurgii ale Bisericii;
b. Sfinţii Părinţi – rugători şi autori de rugăciune personală şi comunitară (de obşte);
c. Rugăciunea minţii şi a inimii în Filocalie – vorbirea omului cu Dumnezeu, hrană, curăţire şi sfinţire a minţii şi a inimii;
d. Roade ale rugăciunii reflectate în viaţa duhovnicească a creştinului: smerenia, pacea şi iubirea milostivă.
3. Rugăciunea personală, familială şi comunitară (de obşte):
a. Rugăciunea individuală sau personală, smerită şi discretă („în ascuns”);
b. Rugăciunea în familie: importanţa rugăciunii comune a familiei pentru pacea şi unitatea acesteia;
c. Rugăciunea liturgică în comunitate (parohie, mănăstire etc.): importanţa participării credincioşilor la slujbele Bisericii;
d. Semne văzute însoţitoare ale rugăciunii: închinarea cu semnul Sfintei Cruci, îngenunchierea, metanii mici şi metanii mari;
e. Rugăciunile pentru cei vii şi pentru cei morţi – expresii ale comuniunii de iubire;
f. Competenţă şi responsabilitate în elaborarea, aprobarea şi tipărirea cărţilor de rugăciuni;
g. Rugăciunea transmisă prin media şi reţele sociale nu poate înlocui participarea fizică a credincioşilor la viaţa liturgică a Bisericii.
4. Denaturarea rugăciunii prin influenţa religiilor orientale şi a practicilor pseudo-religioase:
a. Pseudo-modele de rugăciune astăzi: tendinţa generaţiei tinere de a înlocui rugăciunea şi învăţătura creştină cu practici ale religiilor orientale;
b. Pacea duhovnicească versus echilibrul spiritual: noile tendinţe de reinterpretare a învăţăturii creştine prin concepţii hinduse sau budiste;
c. Rugăciunea ortodoxă nu trebuie combinată cu rugăciuni neortodoxe (talismanul, Visul Maicii Domnului);
d. Practici care denaturează rugăciunea creştin-ortodoxă (incantaţiile, descântecele, vrăjitoria, ghicitul în cărţi etc.).
II. În al doilea semestru al anului 2022 va fi tratată tema: „Anul comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ”, care va fi prezentată astfel:
1. Sfântul Simeon Noul Teolog (†1022):
a. Un mileniu de la trecerea la Domnul a Sfântului Simeon Noul Teolog (†1022-2022);
b. Cultură şi credinţă în viaţa Sfântului Simeon Noul Teolog: pregătit pentru o carieră juridică, a fost preocupat de tânăr de taina cunoaşterii lui Dumnezeu în isihie (la vârsta de 20 de ani a avut prima experienţă duhovnicească a vederii luminii necreate);
c. Răbdarea în ascultare (ca tânăr stareţ a suportat adesea neascultarea, trândăvia şi nepăsarea unora dintre monahi, păcate pe care a căutat să le îndrepte cu dragoste, prin pilda sa de vieţuire, prin rugăciune şi prin cuvinte);
d. Formarea de ucenici de către părinţii duhovniceşti (alegerea căii monahismului a fost influenţată de întâlnirea şi ucenicia pe lângă Cuviosul Simeon Evlaviosul la Mănăstirea Studion, iar, la rândul său, Sfântul Simeon a format ucenici care au continuat lucrarea duhovnicească înaltă a isihasmului);
e. Opera teologică a Sfântului Simeon Noul Teolog: Capitole teologice şi practice, Discursuri teologice şi morale, Cateheze, Imnuri despre iubirea dumnezeiască şi altele;
f. Învăţătura Sfântului Simeon Noul Teolog despre rugăciune.
continuare pe ziarul lumina