Tania Gurska, casnică și mamă a trei copii din Odesa, a fost printre primele persoane care au simțit ororile invaziei rusești, atunci când, în urmă cu un an, rachetele rusești au străpuns cerul de deasupra regiunii în care trăia femeia trăia împreună cu soțul și cei trei copii ai lor.
La scurt timp după izbucnirea conflictului, familia Gurska a urmat exemplul altor milioane de ucraineni care au făcut alegerea dificilă de a-și părăsi tărâmurile natale în căutarea unui loc sigur, departe de bombardamente și suferință.
Astfel, la începutul lunii martie, Tania și soțul ei și-au luat copiii într-o “vacanță de mult promisă” și au făcut probabil cea mai grea călătorie pe care ar putea cineva să o facă. Drumul de numai 50 de kilometri de la casa lor până la granița moldovenească poate să nu fi însemnat prea mult, dar prin parcurgerea sa, mama și cei trei copii au lăsat în urmă întreaga lume pe care o cunoscuseră până atunci, inclusiv pe bărbatul care le era soț și tată și care a ales să rămână în urmă pentru a ajuta eforturile de evacuare.
Prin propriile puteri, bunăvoința voluntarilor și voia sorții, Tania a reușit,
» Citește continuarea pe pagina autorului