S-au dus vremurile când erau pe toate televiziunile. Dar asta nu înseamnă că nu mai există. În Gara de Nord continuă să vină refugiați din Ucraina, iar câțiva voluntari se luptă să-i ajute. Cine sunt aceștia și cum te schimbă, ca om, întâlnirea zilnică cu suferința? Am încercat să aflăm aceste răspunsuri de la unii dintre voluntarii veterani din Gara de Nord.
Bogdana si Antonia, voluntare in Gara de NordFoto: HotNews.ro/ Andra Mureșan
Luni, când în România începea școala și pe Facebook se dezbătea aprig despre prezența lui Simion într-un liceu bucureștean, în Gara de Nord doamna Aura fugea de colo colo să servească refugiații ucraineni care fug din calea războiului. Îmi face semn să merg rapid după tejghea și să stau jos, după care îmi toarnă o cafea.
Prima dată am ajuns aici acum șase luni, când ceea ce obișnuia să fie o sală de așteptare s-a transformat într-un loc capabil să primească mii de refugiați. Voluntarii din Gara de Nord s-au mobilizat și au încercat să umanizeze camerele mari, cu pereți albi și miros de gară.
În scurt timp, încăperile erau pline cu jucării,
» Citește continuarea pe pagina autorului