În România, acoperirea cu prima doză ROR a coborât de la 90% în 2018 la 78% în 2024, iar la a doua doză de la 81% la 62%. Între 2023 și 2025 au fost confirmate 35.736 de cazuri de rujeolă și 30 de decese. Prezentă în studioul ZDI TV, epidemiologul ieșean prof.dr. Doina Azoicăi spune că discuția despre vaccinare nu trebuie purtată prin frică, ci prin explicații clare, răbdare și responsabilitate față de cei vulnerabili.
Rujeola s-a întors în România cu o forță pe care datele oficiale nu o lasă loc de relativizare. Între 1 ianuarie 2023 și 31 decembrie 2025, în țară au fost confirmate 35.736 de cazuri și 30 de decese, potrivit Institutului Național de Sănătate Publică. În 2024, România a raportat peste 30.000 de cazuri, cel mai mare număr din regiunea europeană a Organizației Mondiale a Sănătății.
În emisiunea „20 de minute de sănătate” din platoul ZDI TV, prof.dr. Doina Azoicăi, medic primar epidemiolog și coordonatoarea disciplinei de Epidemiologie de la UMF „Grigore T. Popa” Iași, a explicat de ce revenirea rujeolei nu este o simplă fluctuație statistică. Este semnul că golurile de imunizare se văd, mai devreme sau mai târziu, în sălile de așteptare, în spitale și în familiile care descoperă prea târziu că o boală considerată „ușoară” poate avea complicații grave.
„Este foarte trist fenomenul acesta al reemergenței rujeolei”, spune epidemiologul. „Rujeola nu mai este doar o boală a copilăriei. Au existat adulți care s-au pierdut în intervalul acesta din cauza acestei boli.” Ea atrage atenția că miza nu este identică pentru fiecare pacient: copiii mici, persoanele cu imunodeficiențe, pacienții oncologici, cei aflați sub tratamente imunosupresoare sau după transplant au un risc mai mare de complicații. „Nu există boli, există bolnavi.”
Pentru rujeolă, OMS recomandă o acoperire vaccinală de cel puțin 95% pentru a preveni focarele și a proteja comunitățile. România este mult sub acest prag. Datele OMS și UNICEF arată că prima doză de vaccin ROR a coborât, la nivel național, de la 90% în 2018 la 78% în 2024. La a doua doză, scăderea a fost de la 81% la 62%. În unele județe, situația este și mai fragilă.
Aceste cifre explică de ce discuția nu poate rămâne una despre alegerea izolată a unei familii. Virusul rujeolic circulă acolo unde găsește suficienți oameni neprotejați. Iar cei care suportă consecințele cele mai dure nu sunt întotdeauna cei care au luat decizia de a amâna vaccinarea. „Copilul mai mare poate să facă o formă mai ușoară sau medie, dar se poate întoarce acasă și poate veni în contact cu sugarul care încă nu a ajuns la vârsta oportună pentru vaccinare”, explică medicul.
Calendarul național prevede administrarea ROR la 12 luni și la 5 ani, prin medicul de familie. Pentru copiii cu doze întârziate, recuperarea trebuie discutată cu medicul de familie, care stabilește conduita potrivită situației concrete.
În timpul pandemiei de COVID-19, expresia „imunitate de grup” a fost repetată până la epuizare. În cazul rujeolei, însă, ea are un conținut foarte concret: când cei care pot primi vaccinul sunt protejați, scade șansa ca virusul să ajungă la sugari, la persoane cu contraindicații sau la pacienți vulnerabili.
„Vaccinarea mea reprezintă grija mea pentru cei din jurul meu. Fiecare care refuză sau nu înțelege trebuie să se gândească că poate fi responsabil nu doar pentru sănătatea sau viața lui, ci pentru sănătatea și viața unui semen, mai ales dacă este copil”, a punctat prof.dr. Doina Azoicăi.
O parte importantă a discuției nu ține de lipsa informației, ci de felul în care informația ajunge la oameni. După pandemie, părinții au la dispoziție un flux permanent de postări, clipuri, grupuri de discuții și răspunsuri generate de inteligența artificială. Unele surse sunt utile, dar altele transformă o îngrijorare normală într-o teamă care blochează decizia.
Prof.dr. Doina Azoicăi spune că întrebările părinților nu trebuie întâmpinate cu superioritate. „Nu trebuie să ne supărăm că părintele poate nu a știut sau nu înțelege. Ei trebuie să ceară lămuriri, iar noi, ca și corp medical, trebuie să venim cu arta dialogului.” În viziunea sa, medicul care aude fraza „am citit pe internet” ar trebui să o trateze ca pe un semnal că persoana din față caută ajutor, nu ca pe pe o provocare.
Schimbarea este profundă: dacă în trecut vaccinarea era percepută aproape ca un reflex administrativ, astăzi conversația este despre încredere. Asta pune și o obligație nouă pe profesioniști: să explice simplu, să recunoască particularitățile fiecărui caz și să arate care sunt beneficiile, riscurile și contraindicațiile reale.
Această nevoie de comunicare nu este o impresie izolată. O cercetare realizată în 2025 de OMS, INSP și Ministerul Sănătății în comunități din Brașov, Covasna și Timiș a arătat că mulți îngrijitori ai copiilor parțial vaccinați nu aveau acces la informații în care să aibă încredere, dar erau interesați să le primească. În același timp, unii medici de familie au spus că au nevoie de actualizări tehnice și de mai multe instrumente pentru a răspunde îngrijorărilor legate de vaccinare.
În interviu, epidemiologul a răspuns pe scurt la câteva dintre ideile care circulă cel mai des. Copilul nu este „prea mic pentru prea multe vaccinuri”: schema este stabilită tocmai pentru ca protecția să fie obținută înainte de întâlnirea cu boala. Ideea că „boala natur…
Citește continuarea pe site-ul Ziarul de Iași