Chipuri fericite, îmbrăţişări lungi, hohote de râs şi cuvinte de dor. Sunt termenii prin care se poate descrie atmosfera de astăzi, din curtea Colegiului Mihail Sadoveanu Paşcani. Motivul? Promoţia 1967 s-a reîntâlnit la împlinirea a 50 de ani de la terminarea liceului. Din cele şapte clase a câte 20 de copii, au spus astăzi prezent doar o parte.
Îmbrăcaţi la patru ace, emoţionaţi şi curioşi deopotrivă, atât doamnele cât şi domnii au poposit minute în şir în curtea şcolii, la intrarea principală, unde au început să depene amintiri. Unii abia s-au mai recunoscut între ei. Timpul a trecut, elevii de altădată au devenit părinţi, apoi bunici care acum încearcă pe cât posibil să se bucure de odihna pe care le-o oferă pensionarea. Întrebată cum se făcea carte în acele vremuri, o doamnă ne-a asigurat că toată lumea învăţa:”până şi cel mai slab elev din clasă ştia multe”
Puţin după orele 11.00, foştii elevi de la C. Burcă s-au strâns în sala de clasă şi au aşteptat să sune clopoţelul. Ora de curs a început, dar nu la fel ca altădată. Acum, emoţiile au fost altele. Pe uşă a intrat Alexandru Ivanovici, profesorul de Istorie.
Directoarea instituţiei de învăţământ care peste ani a devenit Colegiul Mihail Sadoveanu, s-a declarat emoţionată la vederea unei săli pline cu oameni mari, dar cu suflet de copii.
Şi pentru că a fost zi de sărbătoare, în cinstea lor, corul colegiului, îndrumat de bibliotecar Maria Iacob, i-a încântat cu mai multe piese de suflet.
