Colica renală poate fi ușor de recunoscut, dar eliminarea unei pietre nu înseamnă că problema s-a încheiat. Dr. Cătălin Constandache, medic primar Urologie, explică la „Consultația Esențială”, ZDI TV, emisiune moderată de Diana Baltă, cum apar calculii renali, când pot fi eliminați cu tratament medicamentos, ce opțiuni minim invazive există și de ce controalele ulterioare sunt esențiale.
Pietrele la rinichi sunt una dintre afecțiunile care pot trimite pacientul la medic printr-o durere greu de ignorat. În noua ediție a rubricii „Consultația Esențială”, dr. Cătălin Constandache, medic primar urologie, explică mecanismul prin care se formează calculii renali, semnele unei colici, limitele tratamentului medicamentos și situațiile în care este necesară intervenția. Unul dintre cele mai importante mesaje ale medicului privește însă perioada de după primul episod: faptul că piatra a fost eliminată nu înseamnă că riscul a dispărut.
Calculii renali apar prin depunerea sărurilor în interiorul căilor urinare. Procesul începe cu formarea unui nucleu pe care, ulterior, se depun alte săruri, iar piatra crește în dimensiuni. O categorie aparte, explică medicul, este reprezentată de calculii asociați infecțiilor urinare, care pot ridica probleme suplimentare prin riscul infecțios.
„Pietrele la rinichi reprezintă depunerea de săruri în interiorul căilor urinare. De obicei, formarea pietrelor este strict legată de suprasaturarea urinei cu aceste săruri. Prima etapă o reprezintă nucleația, adică formarea unui nucleu care va reprezenta centrul viitoarei pietre. Piatra se mărește în dimensiuni și au loc depuneri de calciu și alte săruri pe suprafața acesteia, inclusiv bacterii. Una dintre cele mai dificil de tratat variante este cea a calculilor formați în cursul infecțiilor urinare”, a explicat dr. Cătălin Constandache.
Durerea este principalul semnal de alarmă, iar tabloul poate fi suficient de caracteristic încât medicul să recunoască pacientul încă de la intrarea în cabinet. Localizarea și iradierea durerii, agitația, greața, vărsăturile și manifestările urinare alcătuiesc tabloul tipic descris de urolog.
„Durerea este de obicei situată în zona rinichiului, iradiază spre partea anterioară a abdomenului, spre organele genitale. De obicei, pacientul este agitat, nu-și găsește poziția. Prezintă de cele mai multe ori manifestări digestive, greață și vărsături, iar durerea lombară este deseori însoțită de manifestări urinare, cum ar fi urinarea frecventă, urinarea dificilă sau prezența sângelui în urină odată cu debutul bolii. Durerea poate fi confundată cu alte afecțiuni ale coloanei vertebrale, cu colecistita, apendicita sau cu afecțiuni genitale la femei”, a precizat medicul.
Dimensiunea calculului este unul dintre criteriile importante în alegerea conduitei. În interviu, dr. Constandache folosește pragul de 6 mm pentru a explica, pe înțelesul pacienților, când se poate încerca eliminarea cu tratament medicamentos. Medicul subliniază însă că dimensiunea nu este singurul criteriu: chiar și un calcul mic poate produce complicații care impun intervenția.
„Se consideră că pietrele cu dimensiunea sub 6 mm sunt eliminabile. De aceea, atunci când pe baza investigațiilor imagistice avem dovada unui calcul sub această dimensiune, de cele mai multe ori, cu tratament medicamentos, așteptăm eliminarea acestuia și putem aștepta undeva între șase și opt săptămâni. De cele mai multe ori pacienții elimină pietrele în decurs de una-două săptămâni cu ajutorul tratamentului medicamentos pe care îl prescriem. Pietrele cu dimensiuni de peste 6 mm sunt, de cele mai multe ori, dificil de eliminat și atunci apelăm la tratament chirurgical. Există însă și cazuri în care pietre de mici dimensiuni determină complicații destul de severe și atunci este necesară intervenția chirurgicală, în ciuda dimensiunilor lor reduse”, a punctat urologul.
Tratamentul chirurgical al litiazei renale s-a schimbat radical în ultimele decenii. Dacă în urmă cu 30-40 de ani intervențiile deschise erau soluția uzuală, astăzi predomină tehnicile minim invazive, inclusiv cele care folosesc căile urinare naturale și instrumente adaptate poziției calculului.
„Avem la dispoziție diverse instrumente cu care fragmentăm pietrele de la nivelul vezicii urinare, instrumente rigide cu care fragmentăm pietrele de la nivelul ureterului sau instrumente flexibile cu care fragmentăm pietrele de la nivelul rinichiului. Putem apela și la metoda laparoscopică, adică la crearea unor mici incizii la nivelul abdomenului”, a explicat dr. Cătălin Constandache. În continuarea răspunsului, medicul descrie și un acces direct în rinichi pentru calculii mari.
Momentul în care durerea dispare și piatra este eliminată îi face pe mulți pacienți să considere episodul închis. Tocmai aici apare, spune medicul, una dintre cele mai frecvente greșeli. Predispoziția de a forma calculi poate rămâne, iar pietrele noi pot evolua fără ca pacientul să revină la control.
„Una dintre cele mai mari greșeli pe care le fac pacienții este absența controalelor ulterioare după primul episod litiazic. Factorii care duc la formarea unui calcul sunt factori care țin atât de organism, cât și de rinichi, astfel încât eliminarea unui calcul nu este urmată mereu de absența formării unor calculi ulteriori. Marea majoritate a pacienților, odată ce au eliminat o piatră, refuză să mai vină la controale și atunci îi descoperim în stadii în care pietre noi s-au format, au ajuns la dimensiuni mari sau pot afecta ireversibil unul dintre cei doi rinichi”, a subliniat medicul.
Prevenția nu înseamnă o recomandare identică pentru toți pacienții. Analiza compoziției pietrei poate orienta măsurile de profilaxie, iar controalele periodice și aportul de lichide rămân elemente importante în urmărirea pacientului.
„Există diverse metode de profilaxie care se adresează pacienților cu pietre la rinichi, iar profilaxia diferă în funcție de compoziția calculilor renali. În prezent putem apela la diverse laboratoare care pot da o analiză exactă a calculului și atunci profilaxia se poate face pe baza acestor rezultate. O altă metodă de a preveni formarea calculilor o reprezintă controalele periodice, precum și consumul crescut de lichide”, a precizat dr. Constandache.
În ceea ce privește o întrebare frecventă a pacienților – dacă „apa dură” sau tipul de apă consumată determină apariția pietrelor – medicul consideră că influența este redusă.
„Din punctul meu de vedere, calitatea apei influențează într-o măsură minimă formarea pietrelor la nivelul rinichiului”, a spus medicul.
Mesajul de final al consultației este unul simplu: evaluarea urologică nu trebuie rezervată doar momentului în care apare colica. Un control poate evalua riscul, poate identifica prin investigații imagistice calculii deja formați și poate oferi recomandări de prevenție adaptate pacientului. Interviul integral cu dr. Cătălin Constandache poate fi urmărit în noua ediție „Consultația Esențială”, la ZDI TV.