Osemintele sunt mai vechi de cinci secole şi provin de la o luptă cu otomanii lui Suleiman Magnificul.
Profesorul Neculai Bolohan, de la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“din Iaşi, este prezentat într-un material publicat pe site-ul instituţiei de învăţământ superior drept unul dintre puţinii specialişti la nivel naţional care folosesc „arheologia criminalistică“ în analizarea unor situri arheologice. Profesorul Bolohan a ajuns cunoscut opiniei publice din Iaşi după ce a coordonat echipa de arheologi care a analizat groapa comună din Popricani, în anul 2010, considerată prima dovadă concretă a faptului că la Pogromul de la Iaşi a contribuit şi Armata Română.
Neculai Bolohan a mai analizat însă de atunci un caz, pornit în 2015, în satul Horleşti, comuna Rediu, când în curtea unei case aflate în construcţie, excavatorul a scos la suprafaţă o groapă cu mai multe oase. Investigatorii l-au sunat pe Neculai Bolohan tocmai în ideea în care mai lucraseră în trecut cu acesta. Conform descrierii din textul publicat pe site-ul universităţii, groapa respectivă nu conţinea un mormânt sau schelete complete, nu era un cimitir şi nu erau nici obiecte personale, haine sau alte accesorii, ci doar o mulţime de oase aruncate laolaltă de la foarte mulţi oameni. Concluzia investigaţiei avea să arate că a fost o bătălia ce, explică arheologii, a fost dusă între oastea condusă cel mai probabil de Suleiman Magnificul şi trupele locale, în preajma Iaşului.
Echipa alături de care a lucrat profesorul avea specialişti în arheologie, istorie, fizică, chimie, procuratură militară, medicină legală, criminalistică şi pirotehnică. „Metoda ce urma să fie folosită în munca de cercetare a gropii comune era una inedită: arheologia criminalistică. Aceasta îmbină o minuţioasă investigaţie arheologică a locului (înţelegerea istoriei locului, apelul la memoria localnicilor, plasarea în context a obiectelor găsite la faţa locului) cu metode de criminalistică (analiza rămăşiţelor, stabilirea provenienţei umane, stabilirea unei tipologii a rănilor încă vizibile pe oase)“, se precizează în articolul citat de pe pagina UAIC.
Unele dintre rămăşiţele găsite deasupra osemintelor au dus la concluzia că rămăşiţele erau mai vechi de Al Doilea Război Mondial, iar groapa comună avea o suprafaţă de 5,6 pe 4,6 metri. Acolo s-au găsit 206 cranii, iar majoritatea proveneau de la bărbaţi de vârste diferite, fiind o singură femeie şi un copil de 12 ani. „Din cauză că erau aruncate împreună fără a fi respectată vreo cutumă culturală sau religioasă, echipa a dedus faptul că fuseseră adunate de pe câmp şi îngropate acolo mult după ce oamenii îşi dăduseră duhul“, se precizează în textul citat.
Articol integral pe www.ziaruldeiasi.ro