“Bazinul legumicol din Targu Frumos” din Iasi este recunoscut de ani de zile pentru legumele gustoase produse aici. De unde au plecat si unde au ajuns legumicultorii din zona povesteste Daniela Petrila, in varsta de 36 de ani, care a mostenit “microbul” de la parinti, iar acestia, la randul lor, de la parintii lipoveni. Daca unii dintre acestia au reusit sa aiba afaceri prospere, altii au falimentat.
“Se poate face profit din legumicultura, dar depinde de multe alte lucruri. Stiu lipoveni care au dat faliment. Eu am avut noroc de mostenirea de la parinti si incerc, la randul meu, sa fac mai mult pentru copiii mei si sa le las si eu o mostenire mai bogata decat cea primita de mine”, spune Daniela Petrila.
Legumicultor din bunic in nepoata
Povestea familiei de legumicultori incepe prin anii ’80, cand primele solarii au fost construite de bunicii din partea tatalui Danielei. Aceasta a vazut toata viata numai solarii si legume, iar astazi, desi tehnica a evoluat, pare mai greu ca altadata.
“O data la 10-12 ani se schimba solariile. Altfel nu dau randament. Bunicii mei au facut primele 4 solarii aici, in locul unde este acesta mai mare. Noi le-am modificat pe parcurs si am facut unul mai mare. Aveau teren si s-au gandit sa faca ceva cu el. Au plantat legume. Acum avem aici 1,2 hectare de solarii, iar in partea cealalta, unde sunt solariile europene, sunt 2.750 de metri patrati cu rosii”, spune tanara legumicultoare.
Aceasta a renuntat la 16 ani la scoala pentru a continua traditia familiei. Nu regreta alegerea facuta. “Eram doar eu si o colega in clasa care luam note de 9 si 10. Daca toata viata am trait printre legume, nu aveam cum sa nu fac tot legumicultura. Oricum, sunt fete de 10 care termina facultatea si nu au ce am eu. Se chinuie sa se angajeze dupa ce termina o scoala”, mai spune Daniela.
Tone de legume vandute la piata
Chiar daca familia acesteia se ocupa cu legumicultura de trei generatii, accesul in piete, mai ales inainte de Revolutie, era destul de greu si a durat decenii pana lipovenii si-au facut un renume. Acum vand en gros tot ce produc, in piata CUG. Tone de legume sunt cumparate de ieseni de pe tarabele din CUG, unde ajung legumele familiei Petrila.
“Castraveti am vandut deja, iar pe la 1 iunie estimam sa iesim cu rosiile la vanzare. Avem soiuri pretentioase, cum este Colibri, rosia mai lunguiata, dar si rosii mari, rotunde, din soiul Gravitet. In general, un legumicultor cauta soiuri care nu sunt pretentioase la boli. La un solar de 1.000 de metri patrati, la castraveti, culegem cam o data la doua zile o tona de castraveti. Daca am cules legumele, in maxim doua zile trebuie sa le vindem, altfel nu mai sunt bune. La rosii, o sa vedem ce productie avem si la ce pret o sa vindem. Castravetii au ajuns la 1,3 lei kilogramul la noi, in piata. Noi am avut din totdeauna si soiuri romanesti, dar am mai redus din ele. Nu stropim cu nimic plantele, nu folosim nici un fel de solutie care ar putea afecta calitatea rosiei. Nu erbicidam, incercam sa facem totul cat mai mecanic pentru ca nu avem oameni care sa ne ajute la treaba. Mai am o singura doamna care lucreaza la mine de 15 ani si sta cu noi. Ne-ar mai trebui 3 oameni pe langa noi, 5 persoane, care suntem deja la solarii”, mai spune legumicultoarea.
Irigarea solariilor se face prin picurare din paraul ce trece prin fata casei. O data la doua zile, plantele sunt udate, iar de dimineata pana seara, sunt verificate toate solariile pentru ca totul sa se desfasoare normal si sa previna pierderile in cazul in care apare vreun daunator asupra culturii.
Articolul integral pe www.bzi.ro