În era digitală, într-o lume în care din ce în ce mai puţini oameni aleg să scrie de mână, o absolventă de Medicină din Iaşi, Lavinia Bejenariu (26 de ani), readuce la modă caligrafia.
În viaţa de zi cu zi, Lavinia Bejenariu este medic rezident în psihiatrie şi lucrează la Institutul de Psihiatrie „Socola“ din Iaşi. În timpul liber, însă, are o pasiune mai puţin întâlnită la un medic: caligrafia. Această pasiune a venit cu timpul, nu a ştiut nici ea din primii ani de şcoală că va fi atât de fascinată de relaţia dintre mână, peniţa de stilou şi o coală de hârtie. Dimpotrivă. Fetiţa care scria destul de urât „Ştii cum în fiecare clasă era fetiţa aceea mică, drăgălaşă care avea cel mai frumos scris şi pe care învăţătoarea o dădea mereu exemplu? Ei bine, eu nu am fost niciodată fetiţa aceea. Oricât m-aş fi străduit, nu reuşeam să trec de calificativul «Bine» pentru scris. Învăţătorul meu a făcut tot posibilul să mă determine să scriu frumos, dar nu prea a avut succes“, mărturiseşte ea zâmbind. Până în liceu, Lavinia îşi aminteşte că scria destul de urât, deşi diriginta sa de atunci, care îi era şi profesoară de limba şi literatură română, insista foarte mult pe importanţa scrisului frumos. Abia după câţiva ani, actuala rezidentă în psihiatrie a descoperit primul stilou care a fascinat-o şi pe care nu a ştiut să îl folosească din prima. I-au îndrumat primii paşi în caligrafie doctorii Liviu Marcu şi Cipriana Mihăilă. Cu ajutorul lor a descoperit Lavinia Bejenariu frumuseţea, eleganţa şi plăcerea scrisului de mână, „a literelor care dansează pe hârtie şi spun o poveste“.
„Caligrafia se aseamănă destul de mult cu meditaţia. Vieţile noastre cotidiene au tendinţa de a fi foarte agitate, mereu pe fugă, iar caligrafia te face să încetineşti, să te concentrezi pe mişcările circulare şi repetitive care dau cadenţă şi care ajung să se sincronizeze cu ritmul în care respiri. Atunci gândurile noastre iau o mică pauză şi astfel ai un moment pentru tine“, este de părere Lavinia. În mentalitatea colectivă există stereotipul conform căruia medicii nu sunt tocmai pricepuţi la caligrafie, unii au chiar un scris indescifrabil, iar Lavinia spune că în activitatea sa de zi cu zi de la Spitalul de Psihiatrie, scrisul i se încadrează în stereotipul colectiv. Acest lucru se datorează volumului mare de muncă şi timpului insuficient necesar pentru a caligrafia fiecare cuvânt. „Caligrafia este, într-adevăr, în antiteză cu meseria pe care mi-am ales-o. Sper că voi reuşi să le îmbin astfel încât să se armonizeze.“ Când scrie caligrafic, cu stiloul, tocul sau peniţa, litera preferată a Laviniei este „B“ mare de mână, poate şi datorită faptului că şi-a scris numele de multe ori şi a reuşit să o contureze cel mai bine. Lavinia Bejenariu îşi aminteşte şi acum cu placere de primul curs de caligrafie pe care l-a ţinut la o petrecere a burlăciţelor. Viitoarea mireasă era foarte pasionată de crafting şi a lucrat cu ea câteva scrisori pentru nuntă. „Mi-a plăcut foarte mult entuziasmul cu care au lucrat fetele, fericirea lor când au văzut scrisorile în plic sigilate. Toate aceste lucruri m-au încurajat să continui să organizez astfel de workshopuri.“ Ateliere de caligrafie pentru dezvoltarea artistică a comunităţii De la primul său atelier, Lavinia a ales să se implice din ce în ce mai mult în activităţi prin care să îşi ajute membrii comunităţii în care trăieşte şi profesează. Majoritatea evenimentelor pe care le-a organizat până acum au fost fără taxă. Pentru acestea a reuşit să obţină sponsorizări pentru materiale. Pentru altele, însă, a pus o taxă pentru a cumpăra seturile de caligrafie, plicurile, sigiliile, ceara, ramele. Întrebată care sunt, totuşi, costurile pentru cei care vor să facă astfel de cursuri de caligrafie, Lavinia spune că depinde foarte mult de materialele care sunt implicate: dacă se caligrafiază cu un brushpen sau dacă se folosesc tocuri şi peniţe, sigilii, ceară.
articolul integral pe www.adevaruldeiasi.ro
