Transformarea locuințelor într-un obiect de investiție dar și micșorarea mărimii medii a gospodăriilor și un flux migratoriu orientat spre un număr limitat de poli de dezvoltare a dus la creșterea excesivă a prețului locuințelor din anumite țări, arată o analiză a Rethink România. Costul ridicat al locuirii a devenit o amenințare existențială pentru multe societăți occidentale.
Un scurt istoric
În 2008, criza financiară globală a lovit țări de pe întreg mapamondul. Economiile s-au contractat, angajații și-au pierdut locurile de muncă, iar locuințele s-au ieftinit în majoritatea statelor europene.
O parte a acestor țări, România fiind un exemplu bun, se aflau în mijlocul unei bule imobiliare scăpate de sub control. Un apartament mediu în București trecea lejer de 100.000 de euro, iar prețurile din alte orașe nu erau cu mult mai mici. Toate acestea, deși salariul mediu lunar nu depășea 400 de euro.
Un alt exemplu de bulă imobiliară pre-criză era Spania, unde construirea anuală a sute de mii de locuințe nu reușea să acopere cererea uriașă, alimentată de condiții relaxate de creditare, de locuințele pentru turiști și de imigrarea a sute de mii de muncitori străini și pensionari nordici.
Pentru a combate criza,
» Citește continuarea pe pagina autorului