Hidrocentrala Porțile de Fier I și lacul său de acumulare de pe Dunăre se numără printre marile proiecte hidroenergetice din istoria României. Istoria sa a păstrat o mulțime de povești tulburătoare.
Mii de români și sârbi au muncit în anii ’60 la cel mai mare proiect hidroenergetic din istoria României, Porțile de Fier I, sistemul hidroenergetic și de navigație de pe fluviul Dunărea.
Amenajarea Dunării la intrarea în România aducea beneficii economice importante celor două țări implicate în proiect, hidrocentrala Porțile de Fier I de la Gura Văii fiind proiectată la 1.200 de MW.
Hidrocentrala Porțile de Fier I
Lacul său de acumulare, cu o lungime de 130 de kilometri şi un volum de peste 2.200 milioane metri cubi de apă, rezolva problemele navigației prin Cazanele Dunării. Acest defileu cu o lungime de nouă kilometri, în amonte de Orşova din Mehedinți , era temut de marinari din cauza curenților și greu accesibil navelor mari.
„Curentul natural în această porţiune face imposibilă navigaţia cu remorchere în susul apei. De aceea vasele se trag la edec cu locomotive de la mal și cu remorchere speciale trase pe cablu”, arăta inginerul Dorin Pavel, laureat al Premiului de Stat în 1956.
Noile baraje de la Porțile de Fier I urmau să îmbunătățească navigația pe Dunăre și pentru că gurile fluviului nu ar mai fi fost astupate de mâl și nisip, dar planurile de amenajare hidroenergetică vizau și irigarea a aproape 1,2 milioane de hectare de terenuri agricole, cu ajutorul lacurilor de acumulare.
continuare pe adevarul.ro