Interzisă în timpul lui Gheorghiu-Dej, Ioana Radu și-a recăpătat simpatia comuniștilor în timpul lui Nicolae Ceaușescu. Dictatorul a îndrăgit-o atât de mult, încât a chemat-o să cânte la parastasul tatălui său și, mai târziu, i-a pus la dispoziție Boeingul prezidențial pentru a se întoarce din SUA.
Născută într-o familie ce avea să aibă patru copii – trei fete și un băiat –, Eugenia Braia, consacrată în cultura românească cu numele de Ioana Radu, a cunoscut încă din copilărie folclorul, muzica lăutărească și voia bună la cârciuma tatălui său din cartierul Sineasca din Craiova, amplasat strategic lângă cimitir. La câteva decenii distanță, artista avea să mărturisească într-un interviu: „Eu sunt cântăreață de folclor, asta am învățat la tata acasă și asta mi-a plăcut“. La cârciumioara în care se țineau toate pomenile, cele trei surori – Mia Braia, Ioana Radu și Elena Braia – au luat pentru prima dată contact cu publicul și i-a alinat amarul.
Vocea celei care avea să devină o consacrată cântăreață era mult prea puternică pentru micul cartier craiovean, iar stilul aparte a purtat-o în Capitală, unde reușește să se facă remarcată în cadrul unui concurs organizat de Societatea Română de Radiodifuziune la care participau 800 de candidați. Aici începe cariera cântăreței care primește numele de scenă Ioana Radu de la Ion Filionescu, pianistul lui George Enescu.
Atât talentul înnăscut, cât și personalitatea puternică au ajutat-o să se facă repede remarcată și să fie de neignorat. Câteva decenii mai târziu, nepotul ei, jurnalistul Doru Constantin Braia, mărturisea pentru „Jurnalul Național“ cât de impresionat era de mătușa lui: „Era nonconformistă, prin excelenţă. Definiţia Ioanei Radu este: «Fii tu! Nu accepta teatralismele, surogatele, compromisurile». Ea respecta personalitatea oricărui om, că era gunoier sau profesor universitar sau academician, îi oferea aceeaşi reverenţă. Niciodată nu a trecut pe lângă un câmp fără să remarce spinarea încovoiată şi plină de sudoare a unui ţăran, aşa cum niciodată nu a prididit să nu lustruiască o carte a vreunui erudit român aflată în rafturile bibliotecii ei. Ioana avea o bibliotecă de cel puţin cinci mii de cărţi, cu siguranţă toate citite“.
continuare pe adevarul.ro