NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Monden

Interviu cu actrița și realizatoarea TV Corina Dănilă

Actriţa şi realizatoarea TV Corina Dănilă (46 de ani) , născută în Pașcani, a povestit amintiri din copilărie şi adolescenţă şi a rememorat săptămâna petrecută în Valea Jiului, de unde a transmis live zi de zi purtând acelaşi sacou roz pal.

Corina Dănilă a crescut în anii gri ai comunismului, însă a ştiut să-şi coloreze frumos copilăria. Făcea năzbâtii şi citea tot ce-i pica în mână. A fost fermecată de marii actori pe care îi vedea alb-negru la televizor şi, fără să-şi dea seama, a ajuns să dea admiterea la teatru şi, mai târziu, chiar să joace alături de unii dintre cei pe care îi admira. La 21 de ani, o interpreta pe Ileana în „Crucea de piatră“, îndrăzneţul film al lui Andrei Blaier, despre ale cărui scene se mai scrie şi astăzi.

„Nu a fost greu, a fost fascinant“, spune azi Corina.  A intrat în televiziune pentru că nu voia să-şi supere mama, dar în cele din urmă i-a plăcut şi a rămas. Din primul salariu de la TVR şi-a luat permisul de conducere şi şi-a schimbat „fundurile de borcan“ cu lentile de contact. Când a apărut Pro TV, i-a bătut lui Adrian Sârbu la uşă şi i-a spus clar că vrea să fie la Ştiri. Au urmat jurnale şi transmisii în direct din cele mai importante locuri, inclusiv din Valea Jiului, unde s-a împrietenit în cele din urmă cu minerii violenţi.  Corina ne-a vorbit şi despre „înspăimântătorul“ succes avut de prima telenovelă românească, „Numai iubirea“, unde a jucat unul dintre rolurile principale, dezvăluind şi singura nemulţumire pe care a avut-o atunci.

A fost mare povara succesului? „Nu pot spune că m-a copleşit, ar însemna să fiu ipocrită, pentru Dumnezeu, asta mi-am dorit. Sunt actor, îmi doresc recunoaştere, e normal.“ Nu au copleşit-o nici neadevărurile care s-au scris despre viaţa ei personală. Şi-a asumat că întreaga ei viaţă e publică.  Este însă dezamăgită de peisajul media actual şi mărturiseşte că a încheiat un contract în momentul în care i s-a cerut să facă „un OTV elegant“.

„La ora actuală foarte multe televiziuni au depăşit cu mult OTV. Dar mă îndoiesc că toţi ne dorim să devenim imbecili. Refuz să cred că vrem să ne transformăm cu toţii într-o ţară de Dorei.“

În final, Corina Dănilă este omul care a spus din tot sufletul „da“ când am întrebat-o dacă se consideră un om fericit şi norocos. 

„Adevărul“: Cum a fost copilăria în Paşcani, Iaşi? Corina Dănilă: Frumoasă, dar şi…încerc să găsesc cuvântul potrivit pentru acea perioadă ceauşistă. Gri? Nu a fost o copilărie gri pentru că eu mi-am colorat-o foarte frumos. Eram şefa băieţilor, ne jucam mult, toate gardurile şi toate garajurile ştiau de noi. Eram în lumea noastră, dar în lumea aia interveneau penele de curent, programările la apă caldă, statul la cozi şi făcutul de „relaţii“ la magazine, dusul de sticle la schimb, portocalele pe care le obţineam pe sub mână de Crăciun. Eu am şi acum o obsesie pentru portocale. Când prindeam parizer…wow! Dar copilăria mea a fost frumoasă, pentru că am stat şi la ţară la bunici, acolo era paradisul, aveam livadă, pârâiaş, mergeam cu animalele pe câmp, culegeam flori, exact ca în povestirile lui Sadoveanu sau ale lui Creangă. La un moment dat chiar m-am refugiat într-un cireş, unde am stat o jumătate de zi, până când m-a recuperat tata. M-am ascuns din cauza nenorocirilor pe care i le făcusem bunicii mele, săraca m-a tot fugărit. Ce-i făcuseşi? I-am tras scaunul de sub picioare. Vai! De ce? Pentru că bunica, Dumnezeu s-o odihnească, îmi dădea tot timpul să mănânc ouă-ochi şi eu le detestam. (Râde) Ai şi un frate mai mic cu 9 ani. Te-ai bucurat când a venit pe lume? Bineînţeles. Practic, eu l-am crescut. Îl legănam pe picioare să-l adorm, eu citeam atunci foarte mult, tot ce-mi pica în mână. Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru cărţi? Părinţii te-au îndrumat? Nu, părinţii mă îndemnau să învăţ, să am respect faţă de carte, să am curiozitate şi să vreau să cunosc, să ştiu cât mai multe lucruri. Asta mă încurajau să fac, dar având televizor doar două ore pe zi, nu aveam acces la niciun alt fel de distracţie în afară de jocuri. Am avut un învăţător extraordinar, care ne-a insuflat dragostea de carte. Distracţia mea majoră era biblioteca oraşului, de unde îmi luam cât de multe cărţi puteam, dar existau unele care erau într-un singur exemplar şi pe care nu le puteam împrumuta. Şi atunci ori le citeam în bibliotecă, dacă era toamnă sau iarnă, iar vara exista în curtea bibliotecii două bănci şi mă rugam să prind una liberă. Mă întindeam pe bancă şi citeam. Asta era distracţia majoră, îmi permitea să-mi folosesc imaginaţia, mă duceam cu gândul departe, oriunde mă purtau cărţile. Părinţii cu ce se ocupau? Simpli funcţionari. Mama a lucrat la registratura unei întreprinderi foarte mari din Paşcani, Uzina Mecanică de Material Rulant. Paşcaniul fiind nod feroviar de când s-au inventat căile ferate, foarte multă lume din oraş lucra acolo. Tata era maistru, avea o echipă de muncitori şi lucrau la aceste vagoane. Tata nu mai e în viaţă. Îţi vorbeau despre regimul comunist? Am învăţat pe pielea mea, ascultam Europa Liberă, sigur cu sonorul dat încet, şi ştiam, nu trebuia să mă înveţe nimeni. Toată perioada aia a fost simţită efectiv pe pielea mea. Născută în ‘72, până prin ‘80 nu am simţit-o foarte tare, dar din ‘80 până la Revoluţie a fost foarte greu, cu tot felul de privaţiuni. În Paşcani nu exista teatru şi atunci cum a încolţit în mintea ta ideea de a deveni actriţă? Într-adevăr nu exista teatru, dar aveam Casa de Cultură, unde veneau din când în când spectacole cu Angela Similea, Corina Chiriac. Teatru eu nu am văzut decât în Bucureşti după ce am intrat la facultate. Îi adoram pe actorii noştri, teatrul TV pentru mine era sfânt. Dorinţa de a fi şi eu actriţă a fost ceva inconştient, pentru că până în ultima clasă de liceu am făcut pregătire pentru medicină.

articolul integral pe www.adevarul.ro

Advertisements

Related posts

Cum să iți menții o stare bună de sănătate în 3 pași simpli

Redacția

Școala Postliceală “Ștefan cel Mare” și-a desemnat Miss și Mister Boboc

Teona Gherasim

Distracție maximă la Zilele Municipiului Pașcani. Pe scenă au urcat artiștii în vogă: Antonia, Pepe, Puya, Proconsul, Anda Adam și Holograf (Colaj Video)

Redacția

Lasă un comentariu

* Comentând aici sunteți de acord cu stocare datelor dumneavoastră pe acest site