Înainte de mall-uri, supermarketuri și hypermarketuri, în București au existat Halele Centrale, locul unde se aduna toată lumea din oraș la cumpărături. Gospodine, negustori, slujnice, dar și meșteri și gură-cască – oamenii se adunau aici încă de când se crăpa de ziuă și “curățau” tot ce se găsea în hale și pe tarabe.
Piata Uniri din Capitala 1967Foto: Agerpres
Tot de aici puteai să închiriezi sau să angajezi tăietori de lemne, grădinari sau servitori.
Aproape de Dâmbovița, fix în „buricul” orașului, se ridica „Sfânta Treime” formată din Hala Mare, Hala de Pește și Hala de Păsări. Dacă urcai puțin spre dealul Mitropoliei, vedeai șirurile de tarabe ale pieței de fructe și legume Bibescu-Vodă.
Pe cele două maluri ale Dâmboviței, la distanță de doar câteva sute de metri, puteai să găsești aproape tot de ce aveai nevoie, la prețuri mici (pentru a menține marfa în mișcare), și pentru a chema aici bucureșteanul tot la 2-3 zile.
Mircea Damian scria, în lucrarea sa „București”, că „Aci e nodul comercial al capitalei și hrana ei. Fiindcă în halele centrale se întâlnesc toate străzile negustorești: Lipscanii, Moșii, Carol, Smârdan. De aci se aprovizionează toată capitala cu carne,
» Citește continuarea pe pagina autorului