Maria Rădulescu e printre ultimii meșteri ipsosari din București. A început să lucreze în ipsos de la 20 de ani, de pe vremea când îi era ucenică unchiului său. Pe parcurs, a lucrat în atelierele sculptorilor Ion Irimescu, Constantin Baraschi, Ion Jalea și a lucrat la Ministerul Apărării Naționale și pentru camere din Casa Poporului. Din 1997 a devenit proprietara atelierului de pe Calea Griviței 35, locul în care continuă să meargă aproape în fiecare zi. E singurul care i-a mai rămas.
„Anul ăsta am trecut prin două infarcturi și a trebuit să stau două luni acasă. Mi-a fost greu să stau degeaba, deși mai făceam treburi prin casă, mai lucram la mașina de cusut, mai ștergeam cu mopul. La lucrul în ipsos nu am putut să renunț de tot. Nu am mai turnat în forme, nu am mai ridicat tipare. În schimb, am finisat. E multă migăleală, trebuie să ai răbdare.
Asta mi-a și plăcut la meseria mea. Am avut răbdare pentru că, am mai spus asta de multe ori, eu nu știu să modelez, să creez, să fac partea artistică. Eu știu doar să torn, tehnic. Iar cât timp am stat în casă, din cauză că nu mă simțeam bine,
» Citește continuarea pe pagina autorului