Judecătorii au fost neîndurători cu bărbatul din Ruginoasa care şi-a decapitat mama, susţinând apoi că avusese halucinaţii, văzând şerpi. Condamnat la 21 de ani de închisoare, el a făcut apel, cerând o pedeapsă mai uşoară, sub cuvânt că nu ucisese cu cruzime, ci „doar” cu violenţă. Şi procurorii au făcut apel, considerând prima sentinţă „mult prea blândă”. Consultând detaliile atroce din dosar, magistraţii Curţii de Apel le-au dat dreptate.
Constantin Anastasiei a fost reţinut la sfârşitul lunii ianuarie a anului trecut, fiind acuzat că îşi ucisese cu deosebită cruzime mama. În momentul respectiv, anchetatorii precizaseră că, pe fondul consumului de alcool şi al reproşurilor aduse de mama sa pentru că îşi cheltuia toţi banii pe băutură, Anastasiei o lovise cu pumnii, apoi cu un satâr şi un topor, tăindu-i o mână, iar apoi şi capul.
În primele sale declaraţii, Anastasiei a precizat că nu voise să-şi ucidă mama, ci se luptase cu şerpii pe care îi văzuse pe trupul femeii şi în copaci, poveste reluată şi în faţa judecătorilor. Multiplele variante ale poveştii prezentate de inculpat i-au făcut însă pe magistraţi să aprecieze că minţea. Dacă ar fi suferit într-adevăr de o boală psihică, povestea ar fi fost aceeaşi de la un moment la altul.
Condamnarea la 21 de ani de închisoare a fost contestată după doar o săptămână de procurori. Aceştia au subliniat în apelul lor cruzimea manifestată de Anastasiei şi faptul că se folosise de mai multe arme pentru a-şi ucide mama. „I-a suprimat viaţa mamei sale prin aplicarea de multiple lovituri la nivelul membrelor şi secţionarea capului de corp – decapitare. Victima prezenta plăgi tăiate şi despicate, traumatism toracic obiectivat prin fracturi costale bilaterale multiple, fractura de ram drept al osului hiod”, au arătat procurorii. Modul în care acţionase ucigaşul după crimă arăta că, în pofida stării sale de ebrietate, era lucid, detaşat emoţional şi lipsit total de empatie faţă de victimă. Îi aprinsese mamei sale o lumânare, mersese la doi vecini fără a se dezorienta, îi recunoscuse pe aceştia, ca şi pe fratele său. Condamnarea la doar 21 de ani era „multe prea uşoară”, în condiţiile în care ea putea urca până la 30 de ani de detenţie sau chiar la închisoarea pe viaţă.
La patru zile după apelul procurorilor, a fost înregistrată la Curtea de Apel şi contestaţia lui Anastasiei. Acesta a criticat încadrarea faptei sale ca omor calificat asupra unui membru de familie, cerând încadrarea doar ca omor asupra unui membru de familie. Diferenţa de tratament judiciar este de 5 ani de detenţie, procurorii încadrând fapta ca omor calificat din cauza cruzimii cu care ucigaşul operase. Tocmai cruzimea reţinută de procurori era aspectul negat vehement de Anastasiei în apelul său. Nu fusese crud, ci doar violent.
„Omorul săvârşit prin cruzimi se poate reţine atunci când făptuitorul a executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mult mai mari decât cele pe care le implică în mod firesc suprimarea violentă a vieţii. Dimpotrivă, din modalitatea concretă de săvârşire a faptei rezultă că inculpatul a aplicat lovituri succesive care, deşi au provocat persoanei vătămate suferinţe suplimentare, acestea nu s-au prelungit în timp, astfel încât să rezulte intenţia inculpatului de a-şi chinui victima. Or, în condiţiile în care loviturile aplicate s-au succedat una după alta, fără o prelungire în timp nefirească, survenind decesul într-un timp destul de scurt de la primul act material, nu poate fi susţinut că din materialitatea faptei rezultă intenţia de prelungire a agoniei”, se menţionează în apelul înaintat de apărătorul lui Anastasiei. Acesta îşi ucisese victima într-un mod sălbatic, dar rapid, deci nu putea fi vorba de cruzime.
Apărătorul lui Anastasiei a făcut referire şi la poziţia cadavrului şi la forma urmelor de sânge. Nu existau urme de împroşcare, cum ar fi fost firesc în cazul tăierii unui membru. Prin urmare, prima acţiune a criminalului fusese decapitarea, după care acesta lovise în continuare doar un cadavru, nu un om viu.
continuare pe ziaruldeiasi.ro