Istoria politică și intelectuală ne poate ajuta să înțelegem actualul val de radicalism populist, inclusiv ascensiunea aparent fulgerătoare, dar sistematic pregătită, a unui pseudo-profet extremist. Nu vorbesc aici de repetarea unor experiențe din trecut, ci de persistența și „refuncționalizarea” a ceea ce aș numi reziduurile mitologice. Fenomenul legionar a însemnat exaltarea unei imaginare comunități organice.
A fost un nihilism autohtonist. Se postula și se celebra un presupus instinct național, înrădăcinat în vraja inefabilă a Tradiției, într-o matrice emoțională infrarațională și în refuzul meschinei aritmetici burgheze. Detestata modernitate este, prin definiție, distructivă. Pentru Nae Ionescu și adepții săi, democrația parlamentară era un regim bolnav. Pentru a restaura corpul sănătos al națiunii, era nevoie de un sistem musculos, emancipat de prejudecățile sentimentale ale Luminilor.
Gândirea reacționar-revoluționară din România se regăsea în revolta filosofului fascist italian Julius Evola împotriva lumii moderne. „Ur-Fascism”, spre a relua termenul lui Umberto Eco. Un trumpist român mă acuza recent că aș fi, de fapt, un ignorant în privința filosofiei de dinaintea secolului XIX. N-am spus niciodată că aș fi exegetul Sfântului Toma ori al lui Spinoza. Dar sunt specialist în ideologii și instituții totalitare. Le cunosc și le „recunosc”.
Nae Ionescu a fost inițial un admirator al lui Georges Sorel,
» Citește continuarea pe pagina autorului