Autorul articolului este un român stabilit la Paris de 20 de ani
Scriu aceste rânduri din grădina Ambasadei României de la Paris, același loc în care, în 2014, ne băteam cu jandarmii francezi urlând din toți rărunchii: „Vrem să votăm!”. 11 ani mai târziu, votăm logistic-civilizat, de-a lungul a trei zile, dar oare știm ce facem?
E timpul să vorbim deschis, fără aroganță, cu empatie, fără dispreț și totuși pe șleau despre diaspora românească, care a împânzit Occidentul și care e pe punctul de a răsturna masa în capul celor de-acasă. Cine suntem noi, de fapt, cei care am beneficiat în ultimii 20 de ani de aura de salvatori ai României? „Tot ce vine din Occident e mai bun”, inclusiv românul care se întorcea de două ori pe an acasă ca să își aline cumplitul dor și să își etaleze reușitele materiale, spre invidia rudelor și a vecinilor.
Acești români au pompat zeci de miliarde de euro în economia locală și au fost infuzie de idei noi și apucături sănătoase pentru cei rămași în țară. Ei au salvat România în câteva rânduri de coșmarul PSD Forever. Dar cu ce preț? Cu acela îngrozitor de mare al epuizării fizice și,
» Citește continuarea pe pagina autorului