
Moartea profesorului Sofron a căzut ca un fulger pentru toți cei care l-au cunoscut. Colegii acestuia, dar și elevii Colegiului CF Unirea Pașcani sunt devastați. Ieri s-a întrunit Consiliul de Administrație, din care făcea parte și profesorul de sport. Jovial, cu simțul umorului, Vasile Sofron a făcut o glumă pe seama faptului că în sală nu era un cuier unde să-și lase haina. A fost ultima întâlnire cu ai lui colegi. Nimeni nu avea să știe că în câteva ore, Vasile Sofron se va transforma într-o amintire.
Astăzi, elevii și cadrele didactice au ieșit pe terenul de sport pentru a ține un moment de reculegere.
Sute de mesaje de condoleanțe au fost postate în cursul zilei de astăzi, în mediul online, de către cei care l-au cunoscut pe profesorul Sofron.
Colegii săi sunt încă în șoc. Ei nu pot înțelege, nu-și pot explica. Directorul Daniela Orășanu nu reușește să vorbească la trecut despre profesorul de Educație Fizică și Sport. Vasile Sofron a activat la Colegiul Unirea timp de 35 de ani, dintre care 20 în funcția de director. Nici atunci nu și-a neglijat marea iubire – sportul. Colegii de catedră au numai cuvinte de laudă la adresa profesorului Sofron. Fără îndoială…a fost iubit!
Drum bun, dragă domnule profesor!
Am pierdut un OM…și e liniște…atât de liniște de parcă n-ar fi fost niciodată aici, cu noi…Si domnul profesor nu mai spune nimic. Nu-l mai auzim pe holurile școlii, nici în sala de sport, nici pe teren…fluierul său a amuțit pentru totdeauna. Și tace. Începând de astăzi, domnul profesor Vasile Sofron s-a “pensionat anticipat”, părăsind o viață, lăsând în urmă o familie de care era atât de mândru, două fete și o soție pe care le-a iubit nespus de mult, o carieră lungă și frumoasă care n-a mai continuat și despre care stăm și ne întrebăm , de ce s-o fi terminat atât de brusc și nefiresc de simplu, atât de stupid?!
Domnul profesor Vasile Sofron s-a născut pe 10 ianuarie 1956 în comuna Borca, județul Neamț, într-o familie modestă de oameni muncitori. A mai avut doi frați și o soră.
A absolvit Academia Națională de Educație Fizică și Sport, București în anul 1979, având studii de specializate atât pe judo (1979) cât și pe handbal (1994). Și-a început cariera didactică la Școala Specială Pașcani, ca și profesor de gimnastică recuperatorie, iar din anul 1983 a venit la Colegiul Tehnic C.F. “Unirea”, unde, în perioada 1999-2017 a ocupat și funcția de director adjunct. A fost cu noi timp de 35 de ani…
A fost metodist al ISJ Iași și responsabil de cercuri metodice pe zona Pașcani.
Ca și antrenor, a avut rezultate deosebite în cadrul Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar, cu echipa de handbal-fete a colegiului, atât la nivel județean cât și național.
Noi, cei care mai rămânem o perioadă pe aici, îi urăm drum bun către lumină și-i dedicăm un citat scris de Nicolae Iorga, pe care domnul profesor îl prețuia foarte mult: “Întunericul nu se luptă cu lumina, el piere în calea ei.”
Profesor Iuliana Gordin
Purtător de cuvânt, Colegiul Tehnic de Căi Ferate “Unirea”, Paşcani


