Divorțul, acceptat de Biserica Ortodoxă, devenea greu de obținut, la mijlocul secolului XIX, cei implicați în litigiu trebuiau să parcurgă un anumit interval de timp, necesar pentru clarificarea conflictului dintre „eros” (dorințele proprii) și etic (ceea ce dorea puterea laică, bisericească și oamenii de la el). Așa se face că la o populație de peste 50 de mii de persoane, în comunitatea ortodoxă din Mărginimea Sibiului, erau 3, 4 divorțuri anual, potrivit unui articol publicat de Turnul Sfatului.
Dana Burian scrie în lucrarea ”Emanciparea femeii și rolul ei în problema divorțuluiîn a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Transilvania” detalii concrete despre situația din mai multe familii din Mărginimea Sibiului, iar detaliile intră adânc în viața intimă a societății. Documentul a apărut în volumul ”În Căutarea fericirii. Viaţa familială în spaţiul românesc în sec. XVIII-XX”editat de Presa Universitară Clujeană, în anul 2010.
De ce divorțau mărginenii
La categoria cauzelor singulare, pe primul loc s-a aflat pribegia, situație în care, soțiile părăsite au recurs la divorț și la o posibilă altă căsătorie, văzute ca și unice posibilități de supraviețuire materială.
Mitropolitul Andrei Șaguna menționează în Compendiul de drept canonic,
» Citește continuarea pe pagina autorului