Mărimea sectorului guvernamental ar trebui să rezulte din cererea firescă pentru acele bunuri și servicii pentru care nu există stimulente pentru a fi oferite de piață. Acest criteriu ne arată că există două viziuni extreme referitoare la mărimea guvernelor, măsurată ca pondere a veniturilor (cheltuielilor) bugetare în PIB. Una este a celor ce cred că piața poate oferi orice bun și serviciu. Cealaltă este a celor ce cred că dezvoltarea unei țări depinde de atingerea de către sectorul bugetar a unei anumite dimensiuni relativ mari; adică o extindere a sectorului guvernamental dincolo de magnitudinea permisă de ceea ce este conținutul său legitim, și anume bunurile și serviciile pe care piața nu are stimulente pentru a le oferi.
Urmărește cele mai noi producții video G4Media – articolul continuă mai jos –
În acest articol vreau să mă refer la această din urmă viziune, întrucât ea a devenit predominantă de mult timp, nu numai în rândul economiștilor, dar, poate spre surprinderea multora, nu și a mea, și printre cei angajați în marile corporații și chiar în alte părți ale sectorului privat. Nu putem rămâne indiferenți la extinderea acestei concepții, care, în opinia mea, nu numai că sare calul,
» Citește continuarea pe pagina autorului