Alegerile prezidențiale din luna mai nu sunt doar despre vot. Sunt despre cum alegem – sau refuzăm – să ne păstrăm generațiile tinere în țară, să ne asigurăm, de fapt, propriul viitor.
Abia în 2028 aflăm dacă tinerii devin cu adevărat votanți. Foto: Mediafax Foto – Alexandru Dobre
În 2025, generațiile Z și Millennials acoperă întreaga plajă de vârstă 18-35 de ani – adică exact segmentul care ar putea reseta, în mod real, direcția unei țări. Sunt generații crescute cu internetul în buzunar, obișnuite să vorbească în public, să posteze, să protesteze, să susțină cauze. Dar, paradoxal, nu toți își duc implicarea până la capăt în cabinele de vot. Sunt activi pe Instagram, se informează de pe TikTok, îi pasionează dreptatea socială, dar ceva îi oprește – pe o parte dintre ei, fix acolo unde se decide concret soarta lucrurilor: în alegeri. Lipsa încrederii în sistem? Lehamitea moștenită de la părinți? Sau pur și simplu faptul că politica pare un joc în care vocea noastră nu se aude niciodată?
Generațiile tinere sunt, poate mai mult decât oricare altele, un amestec de luciditate și scepticism, de idealism și pragmatism; vocale în spațiul digital,
