Ți s-a întâmplat să cauți validare la persoane care nu au un rol important în viața ta? Ai simțit nevoia să fii acceptat de străini sau chiar de oponenți, în timp ce ai ignorat aprecierile venite de la cei cu adevărat apropiați?
Pentru a înțelege acest fenomen, trebuie să ne întoarcem la una dintre nevoile fundamentale ale omului: nevoia de apartenență și de acceptare. Psihologul american Abraham Maslow (1908 – 1970) a așezat această nevoie pe a treia treaptă a piramidei sale, imediat după nevoile fiziologice și cele de siguranță. El a subliniat că suntem ființe sociale, iar acceptarea de către un grup este vitală pentru stima de sine și pentru bunăstarea psihică. Totuși, Maslow nu a specificat de la cine trebuie să vină această acceptare.
Cercetările moderne arată că mecanismul creierului nostru, în special sistemul de recompensă, este strâns legat de percepția socială. Atunci când primim validare, indiferent de sursă, creierul eliberează dopamină, un neurotransmițător asociat cu plăcerea și motivația. Această reacție chimică ne face să ne simțim bine și ne încurajează să repetăm comportamentul care a dus la obținerea recompensei. Practic, creierul nostru nu face întotdeauna o distincție clară între validarea venită de la un părinte iubitor și un compliment aruncat de un oponent.
» Citește continuarea pe pagina autorului