Încă din primii ani, Cuza s-a lovit de opoziția conservatorilor (majoritari în Parlament), care se opuneau reformelor. Nici cu liberalii nu se afla în raporturi foarte bune, aceștia fiind nemulțumiți că nu fuseseră chemați la guvernare. Cu toate acestea, mai multe reforme importante au fost făcute în primii doi ani de domnie: legea secularizării averilor mănăstirești (prin care aproximativ 25% din teritoriul țării intra în patrimoniul Statului, legea privind organizarea comunelor urbane și rurale și legea privind înființarea consiliilor județene. Au urmat legea drumurilor de fier, legea privind interzicerea cumulului de funcții publice sau legea privind organizarea judecătorească. De asemenea, a pus bazele monedei naționale, leul, care a devenit operațional abia după abdicarea lui.
Primii trei ani ai domniei au fost de instabilitate guvernamentală accentuată – în această perioadă au fost nu mai puțin de 16 guverne (nouă în Țara Românească și șapte în Moldova). Peste toate, țara trecea printr-o gravă criză financiară și economică, manifestată prin lipsa acută de numerar, scăderea exporturilor, reducerea drastică a creditului , falimentul multor negustori, neplata salariilor cadrelor didactice, dar și introducerea unor taxe și impozite noi.
Acest lucru a determinat izbucnirea unor mișcări de strada (la Craiova, Ploiești), care au degenerat în acte de vandalism și violențe,
» Citește continuarea pe pagina autorului