Pentru unii dintre noi, nimic nu se compară cu un film bun de groază. Sigur că știm că nu e real și probabil de aceea ni se pare atât de atrăgător: ne expune, fără teamă sau sentiment de vină, cea mai întunecată și înspăimântătoare latură a naturii umane, explică medicul psiholog Chloe Carmichael, Ph.D., în mbgHealth.
Dar chiar trebuie să ne placă, totuși? Ce spune despre noi faptul că iubim (sau detestăm) filmele de groază?
Ne captează atenția
Filmele horror se conectează cu totul la atenția celor care au o capacitate ridicată de disociere psihologică – legată de „suspendarea neîncrederii”, cea care ne permite să ne pierdem cu totul într-o carte sau un film.
Timp de două ore experimentăm nivelul maxim de concentrare mintală și fizică pe care Mama Natură ni l-a dat ca să facem față amenințărilor reale. Senzația de captare a atenției aproape că ne forțează să luăm o pauză de la problemele și grijile zilnice care ne presează tot timpul.
Pe de altă parte, dacă avem o capacitate de disociere și absorbție extrem de ridicată, s-ar putea să găsim filmele de groază prea stimulatoare – mai ales dacă vom continua să ne gândim la ele și să ne fie frică zile de-a rândul în întuneric,
» Citește continuarea pe pagina autorului