Amânarea summitului prevăzut la Budapesta între Donald Trump și Vladimir Putin nu semnifică o ruptură, ci mai degrabă evidențiază complexitatea unui dialog care nu a fost niciodată întrerupt între Washington și Moscova. De luni întregi, canalele de comunicare rămân deschise, contactele discrete continuă, iar fiecare parte încearcă să sondeze poziția celeilalte — dovadă că, în pofida tensiunilor, diplomația din culise nu a încetat niciodată să funcționeze. Schimbul de spioni din 1 august, anul trecut, ne arată cât se poate de limpede că însăşi administraţia americană precedentă intrase în logica negocierii şi compromisului.
Însă amânarea întâlnirii de la Budapesta arată totodată că aceste negocieri nu urmează o traiectorie liniară. Ele avansează în ritmul ofensivelor ruse pe frontul ucrainean, care redesenează aproape săptămânal raportul de forțe. Moscova nu are nevoie de gesturi spectaculoase atunci când crede că își poate impune condițiile direct pe teren. Ipoteza potrivit căreia Washingtonul nu ar cunoaște adevăratele intenții ale Kremlinului este puțin credibilă. Dimpotrivă, Statele Unite știu foarte bine că Moscova nu caută un compromis, ci urmărește o capitulare progresivă a Ucrainei, epuizată, ajutată la minimum de susţinătorii ei europeni și constrânsă să recunoască realitatea unui nou echilibru strategic. Faptul că partea americană, care are capacitatea să facă presiuni reale asupra Moscovei,
» Citește continuarea pe pagina autorului
