Revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821 era de fapt subordonată răscoalei de eliberare a grecilor de sub jugul otoman. Misiunea lui Tudor era doar de a crea o diversiune în pricipate. Dorința de putere, dar și schimbările din politică internațională au schimbat scopurile revoluției.
Revolutia de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, a fost importantă pentru că a făcut cunoscută, la nivel internațional, dorința de emancipare a românilor. Mult timp s-a crezut că a fost o revoltă socială, îndreptată contra boierilor, pornită din cauza necazurilor și opresiunii. Iar Tudor era un erou al țărănimii. În realitate, așa cum spun unii istorici, caracterul social al revoluției lui Tudor Vladimirescu din 1821, era doar o nadă dată otomanilor pentru a favoriza revolta de eliberare a grecilor. În plus avea un pronunțat caracter politic, principalii susținători ai Revoluției fiind boieri.
Eteria, Tudor și o diversiune în Principate
La începutul secolului al XIX lea, Principatele Române erau conduse de fanarioți, oameni închinați turcilor, puși pe căpătuială. Ei erau mijlocul prin care Moldova și Țara Românească erau exploatate crunt în slujba otomanilor, de la alimente, la materii prime și bani. Întâietatea grecilor în aparatul de stat al fanarioților nemulțumea profund boierimea moldove-munteană. În contextul iluminismului european dar și al pătrunderii ideilor progresiste franceze în spațiul românesc prin fiii de boieri trimiși să învețe în marile capitale Occidentale, „partida națională”, cum era cunoscută gruparea de boieri patrioți, aștepta momentul prielnic pentru scuturarea jugului fanariot și otoman.
„Boierimea moldo-munteană, ostilă regimului fanariot şi dominației otomane, s-a integrat curentului de eliberare națională care cuprinsese sud-estul Europei. Angajarea ei în lupta de emancipare era asociată de credința că Rusia va da concursul său hotărâtor popoarelor ortodoxe. Fără sprijinul rus, o ridicare împotriva Porții era un act de sinucidere. În al doilea rând, participarea Rusiei era o garanție a stabilității sociale, a anihilării oricărei manifestări — fie şi timide — a „duhului franțozesc”, adică a unui program de restructurare a societății moldo-muntene”, preciza istoricul Florin Constantiniu în „O istorie sinceră a poporului român”. În tot acest timp, Eteria, o organizație secretă grecească, pregătea o luptă de eliberare a poporului grec față de stăpânirea otomană. Eteriștii erau conduși în Pricipate de Alexandru Ipsilanti, descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu. Scopul lor era să elibereze în primul rând Grecia de sub stăpânirea otomană, cu ajutorul rușilor. Eteriștii, prin Iordache Olimpiotul și Ioan Farmanche, au apelat la Tudor Vladimirescu și au făcut o înțelegere secretă cu acesta pentru ridicarea poporului la luptă. Misiunea lui Tudor era de a crea o diversiune în Principate, pentru a-i păcăli pe turci.
Revolta lui Tudor trebuia să pară că se îndreaptă împotriva boierilor și fanarioților. „Misiunea încredințată lui Tudor Vladimirescu era de a crea o diversiune în Țara Românească, făcând Poarta să creadă că este vorba de o mişcare împotriva domnilor fanarioți şi a clasei boiereşti, mişcare rămasă însă în limitele supunerii față de Poartă”, preciza Florin Constantiniu. În tot acest timp, eteriștii cu ajutorul rușilor ar fi trebuit să înceapă mișcarea de eliberare. În paralel, Tudor Vladimirescu a mai făcut o înțelegere secretă. De această dată cu boierii români.
Aceștia i-au cerut lui Tudor să ridice „norodul la arme”, pentru a scăpa de fanarioți dar și de otomani. Evident, motivul era clar, boierii pământeni doreau să scape de rivalii lor greci și albanezi, și implicit să se bucure din nou de putere. Pe 15 ianuarie 1821, cei trei mari boieri munteni, Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, cei care aveau să devină membri ai Căimăcăniei care avea grijă de Valahia, după moartea fanariotului Alexandru Șuțu, l-au chemat pe Tudor și i-au dat instrucțiunile. „Fiindcă este să se facă obştescul folos neamului creştinesc şi patriei noastre, drept aceea ca nişte buni şi credincioşi frați creştini toți şi iubitori neamului pe dumneata sluger Teodore te-am ales să rădici norodul în arme şi să urmezi precum eşti povățuit”, precizau marii boieri. Propriu-zis, Tudor Vladmirescu devenise omul boierilor și al Eteriei, fiind nevoit să respecte instrucțiunile lor.
continuare pe adevarul.ro