S-au împlinit 20 ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, Neamț, unul dintre cei mai însemnați duhovnici și predicatori români ai secolului XX.
Fericitul întru pomenire s-a născut la 10 aprilie 1912, iar părinții săi i-au fost un exemplu viu de trăire creștină. A fost ales de Dumnezeu de la naștere pentru a povățui duhovnicește și a mângâia atât pe călugări și preoți, cât și mulțimea credincioșilor. Ucenic al părintelui Paisie Olaru, s-a alăturat obștii schitului Sihăstria în 1929, fiind tuns în monahism în 1937, cu numele Cleopa.
Pe când mergea cu oile pe munte, a citit sute de cărți din biblioteca Mănăstirii Neamț, cărți pe care le memora aproap în întregime, datorită darului primit de la Dumnezeu. Zicea uneori: „Aşa de dragi îmi erau cuvintele Sfinţilor Părinţi, încât tot ce citeam se întipărea în mintea mea, precum ai scrie cu degetul pe ceară”.
În 1944 este numit locțiitor de egumen, iar pe 27 decembrie 1944 monahul Cleopa a fost hirotonit ieromonah, după care devine egumen al schitului Sihăstria. Cu aprobarea Patriarhului Nicodim, în 1947 schitul a fost ridicat la rang de mănăstire, iar Protosinghelul Ilie Cleopa devine arhimandrit.
La puțin timp după, intră în vizorul comuniștilor, fiind denunțat că în predica rostită la sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena a spus „Să dea Dumnezeu ca și conducătorii noștri de acum să fie ca Sfinții Împărați, ca să-i pomenească Biserica în veac!” și lăudând râvna marilor împărați, care au dat libertate creștinilor și au construit numeroase biserici. Este arestat și anchetat cinci zile la Târgu Neamț. După eliberare, se retrage șase luni în pădurile de jurul Sihăstriei.
Timp de șapte ani a fost stareț al Mănăstirii Slatina (Suceava), fiind însărcinat să aibă în subordine alte opt mănăstiri și schituri (Putna, Moldoviţa, Râşca, Sihăstria, Rarău, Sihla, Cămârzani şi Orata, toate nouă formând obştea „Sfântul Teodor Studitul”). Securitatea l-a cercetat și amenințat pe starețul Cleopa, acesta fiind anchetat la Fălticeni pentru propagandă religioasă. După ce i-au dat drumul, părintele s-a retras în taină, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc, în Munții Stânișoarei, până s-au liniștit tulburările de la Slatina. Părinții au înfruntat cu stoicism vremea friguroasă, foamea, setea, lipsurile, rugându-se ziua și noaptea și întărindu-se unul pe altul.
Revine la metanie în Mănăstirea Sihăstria în anul 1956, dar un decret special dat de către Guvernul ateu la sfârșitul lui 1959 obliga excluderea călugărilor mai tineri de 55 de ani din mănăstiri. Autoritățile au dispus ca părintele Cleopa să fie dezbrăcat de haina monahală și să aibă domiciliul forțat în satul său natal, însă acesta refuză și, în 1960, se retrage din nou în Munții Neamțului, trăind ca pustnic mai bine de cinci ani. S-a îndeletnicit cu postul, privegherea, rugăciunea și cu scrierea. Iată titlurile câtorva din scrierile sale alcătuite în vremea când stătea în munți: Predici pentru monahi, numită și Urcuș spre înviere; Spovedania arhiereilor, Spovedania stareților, Spovedania duhovnicilor, Spovedania preoților de mir, Spovedania monahilor, Despre vise și vedenii, precum și Minunile lui Dumnezeu din zidiri.
În toamna anului 1964 revine la Mănăstirea Sihăstria, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani.
Cuvântul său ajungea în toată țara și peste hotare, numele său fiind vestit, cunoscut și iubit de toți. Era căutat de zeci de oameni zilnic, pentru sfat, povață, îndrumare. El îi primea pe toți cu dragoste, învățându-i cele de trebuință ale credinței și petrecându-i cu dragoste. A rămas celebră vorba sa, care îi este reprezentativă: „Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce”. Așa de mare era dragostea sa „că dacă aș avea un sac mare, v-aș băga pe toți în el, și v-aș duce în Rai!”.
continuare pe www.ziartarguneamt.ro