Un nou studiu internațional, condus de cercetători de la Institutul pentru Studiul Avansat al Biologiei Umane (ASHBi), Universitatea Kyoto, scoate la lumină un adevăr surprinzător: fragmente de ADN viral vechi, odinioară considerate inutile, ar putea avea roluri esențiale în reglarea expresiei genelor.
Aproape jumătate din genomul uman este alcătuit din elemente transpozabile (TE) – secvențe ADN repetitive provenite din virusuri străvechi, care s-au răspândit printr-un mecanism de tip „copiere-lipire” de-a lungul a milioane de ani.
Mult timp s-a crezut că aceste secvențe nu au nicio funcție biologică importantă. Însă noile cercetări arată că anumite tipuri de TE acționează ca unele „comutatoare genetice”, influențând activitatea genelor din apropiere – mai ales în stadiile timpurii ale dezvoltării umane.
Cercetătorii din Japonia, China, Canada și SUA s-au concentrat pe o familie de secvențe numită MER11, puțin studiată până acum din cauza asemănării ridicate dintre elemente.
Pentru a depăși această provocare, echipa a dezvoltat o nouă metodă de clasificare a secvențelor, bazată pe: relațiile evolutive ale acestora și gradul de conservare în genomurile primatelor.
Comutatoare genetice
Astfel, MER11 a fost împărțită în patru subfamilii distincte, denumite MER11_G1 până la G4,
» Citește continuarea pe pagina autorului