La început de an şcolar, prof.dr. Constantin Cucoş, directorul Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza“, vorbeşte despre problemele învăţământului românesc dincolo de „bătăi pe umeri“, de „festivisme ieftine“, „de reiterări plictisitoare“ sau de de „împăunări evidente“.
Universitarul ieşean tranşează principalele răni ale educaţiei, manualele şcolare, vorbeşte despre faptul că se realizează un nou proiect de lege a educaţie fără a se şti cine îl realizeză, aminteşte despre deficitul de cadre didactice, de birocratizarea sistemului de învăţământ sau despre condiţiile materiale precare ale unor şcoli cu toate că suntem în secolul XXI.
Profesorul Cucoş, unul dintre cei mai reputaţi specialişti în pedagogie la nivel naţional, ale cărui cărţi stau la baza pregătirii profesorilor din întreaga ţară, critică modul prin care oamenii politici se folosesc de momentul festiv al începerii anului şcolar pentru a se lăuda cu lucruri care ţin de fapt de normal. „La nivel central s-a asigurat o gestionare de «menţinere», fără prea multe încercări de schimbare sau revigorare.
A gestiona ceva, în parametri de normalitate nu e un motiv de laudă. A asuma şi genera schimbri benefice, asta ar fi demn de luat în seamă. Nu e cazul acum“, crede profesorul ieşean.
Deficitul de cadre didactice
Constantin Cucoş aminteşte că în acest moment se lucrează la un nou proiect de lege a educaţiei, însă critică faptul că nici până în acest moment nu se ştie cine lucrează la acesta, pe baza căror principii pedagogice sau fără a realiza consultări sau consilieri de specialitate.
„Cele mai multe intervenţii s-au centrat pe «corectări» sau «updatări» ale legii naţionale, în consens cu interesele şi linia politică a celor care deţin puterea. Nu le contestăm acest drept, dar suntem atenţi la proceduri şi, mai ales, la consecinţe. Ceea ce atrage atenţia, mai ales beneficiarilor educaţiei, dar şi specialiştilor neimplicaţi politic, – printre care mă consider a face parte -, este oferta curriculară actuală, mai ales la nivel de bază, de manual şcolar. Facem deocamdată abstracţie de greşelile de conţinut, evidenţiate deja“, afirmă Constantin Cucoş.
De asemenea, el mai spune că ar fi o greşeală să se adopte un manual unic, „chiar dacă în spatele acestei realităţi se află, chipurile, un concurs între oferte multiple“, menţionând că monopolul nu este susţinut de „principul libertăţii în educaţie“.
Cu toate acestea, nu este de acord nici cu o ofertă mult prea largă, cu „peste 20 de manuale“ pentru o singură disciplină, şi propune existenţa a trei sau patru variante, în funcţie de profilurile şcolilor, de elevi sau de profesori. Totodată, dascălul ieşean scoate în evidenţă o altă problemă a învăţământului românesc: deficitului de cadre didactice, numind-o „o rană a învăţământului nostru.
Profesorul Cucoş aminteşte şi de cele două noutăţi legislative, intenţia ministerului de a se pune în practică masterul didactic, dar şi despre posibilitatea accederii la nivelului II al modulului psihopedagogic a tuturor absolvenţilor de licenţă indiferent de specializare, pe cea din urmă numind-o „o reparare a unor îngrădiri legislative anterioare“.
Protecţia datelor, măsură „păguboasă“
O altă problemă cu care se confruntă dascălii din şcolile româneşti este cea a birocratizării excesive, care încarcă nepermis activitatea profesorilor. Profesorul Cucoş aminteşte despre problemele legate de secretizarea şi protecţia datelor personale, care ar crea şi probleme pedagogice legate de funcţiile evaluării.
„A «publicita» prestaţia unui actant al dispozitivului educativ pare a fi devenit o problemă dacă nu de «securitate naţională», cel puţin de «psihopatologie personală». Ca unul care s-a format într-o cultură a evaluării deschise, transparente, pe direcţie intra şi inter-personală, prin comparare şi competiţie, astfel de măsuri mi se par cel puţin păguboase, dacă nu suspecte din punct de vedere educaţional“, afirmă specialistul în pedagogie.
Profesorul Constantin Cucoş nu uită să amintească şi de problemele legate de spaţiul de desfăşurare a cursurilor. „Apar în plus alte deficite, ce se reiterează de la an al an, cu privire la condiţiile materiale, la obţinerea unor avize de toate felurile, la continuarea unor discrepanţe nefericite dintre urban şi rural, la asigurarea accesului egal la educaţie, la condiţia, pregătirea şi motivarea corpului profesoral.
articolul integral pe www.ziaruldeiasi.ro