Are aproape 40 de ani de existenţă şi un renume care a făcut istorie pentru ţara noastră. Siretul Paşcani este una dintre fabricile emblemă pentru perioada comunistă şi una a cărui parcurs se aseamănă izbitor cu cel al altor unităţi deja dispărute. Însă la fabrica de perdele încă mai funcţionează utilajele şi încă mai deschid porţile câteva sute de angajaţi. Înfiinţată încă din 1973, sub denumirea de Întreprinderea de Tricotaje şi Perdele Siretul, fabrica de textile a traversat o istorie tumultuoasă.
„Perioada de glorie a fost până în ´89, când avea peste 3.000 de salariaţi şi alte secţii la Frasin, în judeţul Suceava, şi la Târgu Frumos. În fiecare an era fabrică fruntaşă şi primea acele stele ale ordinului muncitoresc. Produsele erau foarte căutate. În ceea ce priveşte salariile, pentru acea perioadă erau peste medie. În jur de 2.000 – 3.000 de lei, şi se ajungea chiar la peste 5.000 de lei”, ne-a precizat Benone Mihuţ, liderul de sindicat al Siretului Paşcani. Veniturile salariaţilor puteau ajunge să concureze cu cele ale directorilor, fiind calculate în funcţie de vechimea în muncă. În plus, existau prime trimestriale sau semestriale, aşa că era o mândrie să fii angajat al fabricii păşcănene.
Privatizarea, calea spre pierzanie
La fel ca şi în cazul altor coloşi industriali, după ´90 a intervenit privatizarea. „Fabrica a mers mulţi ani după revoluţie din inerţia colaborărilor şi contractelor vechi şi deschiderea de pe piaţa occidentală. Privatizarea s-a făcut prin MEBO (n.r. – Management Employee Buyouts este o metodă de privatizare care presupune trecerea mijloacelor de producţie din proprietatea statului în proprietatea angajaţilor). Salariaţii şi fosta conducere au achiziţionat prin rate cupoanele. În final, 85% din acţiuni erau deţinute de salariaţi şi conducere. Apoi a fost una dintre cotiturile majore. Se punea problema dacă acţiunile vor fi tranzacţionate în interior sau listate la bursă. Încă de atunci am considerat că nu este o decizie bună listarea la bursă, însă nu s-a ţinut cont. După listare a crescut valoarea acţiunilor, iar salariaţii au vândut. Din pachetul de 85% nu ştiu dacă au mai rămas cu 3%”, a adăugat liderul de sindicat. Acţiunile au fost cumpărate de firme din cu totul alte domenii decât cel textil. Printre acestea se numără Broker Cluj, Scala Real Estate, Euro Continental Invest şi Centrul Internaţional de Afaceri. „Trei firme erau coordonate de Viorel Roman, care însuma 43% din acţiuni. Am avut diverşi reprezentanţi, diverse Consilii de Administraţie, care habar n-aveau de piaţa textilelor. Grupul care a venit aici avea interesul imobiliar”, susţine Mihuţ.
„Made în China” a stricat piaţa
În decursul timpului s-au perindat numeroase echipe de conducere cu tot atâtea decizii mai mult sau mai puţin bune. În plus, produsele importate din China au început să pună piedici fabricii păşcănene. „Nu ne-a ocolit concurenţa din China. A venit apoi moda jaluzelelor verticale care au înlocuit perdelele. Numărul salariaţilor a tot scăzut. În 2004 mai erau 1.650 de salariaţi, iar acum mai sunt aproximativ 300”, a mai precizat Benone Mihuţ.
Activitatea în scădere a trasat ideea trecerii la un tricot tehnic şi s-a cumpărat o maşină de produs geogrile (n.r. – plasă pentru armarea terenurilor cu rezistenţă slabă la sarcini sau care se aşează pe teren înainte de turnarea asfaltului). „Ideea a fost bună. Este singura maşină de genul acesta din România. Însă achiziţia nu s-a făcut din fonduri proprii, ci cu ajutorul unui împrumut de 1,5 milioane de euro contractat la BRD. Planul era de a amortiza investiţia din activitate, însă infrastructura este o piaţă închisă în care se pătrunde foarte greu. Nu avem ocupată nici pe un sfert capacitatea maşinii. Pentru că se preferă importurile”, a mai spus liderul de sindicat la Siretul Paşcani.
Averi clădite pe contracte păguboase
Reprezentanţii salariaţilor acuză conducerea de management defectuos şi „devalizare”, fapte care au înlesnit ca firma să acumuleze restanţe colosale la bugetul statului, dar şi datorii uriaşe la bănci. Indicatorii financiari ai fabricii au coborât vertiginos, iar făcut responsabil de afacerile „cu perdea” este acţionarul majoritar. Datoriile au început să prindă proporţii odată cu semnarea unor contracte dezavantajoase pentru fabrica de perdele. Liderul de sindicat îl acuză pe Viorel Roman, cel care prin societăţile Scala Real Estate şi Euro Continental Invest Iaşi deţine pachetul majoritar de acţiuni, că a gestionat contracte păguboase pentru unitate, dar şi că a valorificat terenuri şi clădiri ale fabricii, fără să vireze bani către societate.„Deţinând pachetul majoritar de acţiuni, deciziile erau în mâna acestor firme. Aşa s-a decis preluarea vânzărilor şi a agenţilor de către Centrul Internaţional de Afaceri, condus tot de Viorel Roman. Noi produceam şi ei vindeau marfa. S-a ajuns la suma de 25 de miliarde de lei vechi neîncasată pentru marfa vândută. Un an şi ceva a durat acest contract, iar apoi s-a reuşit revenirea departamentului de vânzări la fabrică”, a precizat Benone Mihuţ. Tot el ne spune că banii nu au fost recuperaţi şi că dacă s-ar achita această datorie ar fi acoperite restanţele către bugetul statului.
Interesul bate succesul
Pe lângă contractele cu scopuri ascunse, acţionarul majoritar este acuzat şi de înstrăinarea unor proprietăţi din patrimoniul fabricii, fără ca acesteia să-i revină vreun ban. „Interesul imobiliar a fost puternic şi cunoscut încă de la început. Clădiri şi terenuri din patrimoniul fabricii au fost girate pe anumite credite bancare, iar apoi au fost mutate pe alte firme. Valoarea clădirilor înstrăinate prin Centrul Internaţional de Afaceri se ridică la 90 de miliarde de lei vechi”, a mai spus liderul de sindicat.
Insolvenţa pe post de scut
Pentru că s-au acumulat rate neachitate la credite, BRD a înaintat cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, acelaşi lucru solicitând şi conducerea fabricii la scurt timp. „Activitatea de bază a mers mai departe. Am ţinut producţia aşa cum am putut. Avem un lot bunicel cu Benetton şi menţinem tradiţia perdelelor de Paşcani. Lucrurile nu merg prea bine în industria textilă nicăieri în ţară”, spune reprezentantul salariaţilor. Apele par să se fi liniştit la Siretul Paşcani. Au fost probleme cu plata salariilor în trecut, însă acum nu mai sunt întârzieri. „Fabrica nu va ajunge în faliment. Avem un plan de reorganizare şi sperăm să ţinem unitatea în viaţă. Ne luptăm să intrăm pe piaţa dezvoltatorilor de infrastructură. Acţionariatul nu se mai implică, interesul pentru fabrică fiind mai scăzut după înstrăinarea valorilor imobiliare. A numit administrator special şi director pe Constantin Popa”, precizează reprezentantul salariaţilor, mărturisind că este optimist în ceea ce priveşte redresarea unităţii industriale.
Despre istoria Siretul Paşcani am încercat să vorbim şi cu fostul director Leonard Rusu. „Nu lucrez acolo şi nu îmi dau cu părerea. Îmi pare rău pentru ce se întâmplă acolo”, a spus fostul director.
Epopeea insolvenţei celui mai important producător de perdele din regiunea Moldovei încă se mai scrie, după un episod imobiliar şi unul de contracte păguboase. Pentru miile de oameni care au lucrat la Siretul Paşcani este dezamăgitor parcursul fabricii, însă puterea de a rezista pe piaţă în ciuda loviturilor repetate le hrăneşte mândria locală.
sursa evenimentul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}